Mar 04 2017

Românii și homosexualii

Category: Romanian postsIuliana @ 21:44

Am auzit de la colegii de lucru cum că s-ar pregăti un referendum pentru familia tradițională, la sensul că, populația să aleagă dacă vrea ca cuplurile gay să se poată căsători sau să le interzică prin lege asta. Mă mir că nu fac un referendum prin care să se dea o lege împotriva oricărei deviații sexuale care să impună eventual pedepsirea cu moartea prin ardere pe rug, ca pe vremea vrăjitoarelor… în fine.

Eu cred că am mai scris despre subiectul ăsta, pe aici, dar aparent sunt nevoită să mă repet și să tot mai dau detalii. Eu până prin 2009 am fost oarecum homofobă, de fapt… destul de vehementă, hai să nu mă  mai ascund! De ce? Pentru că așa fusesem educată în spiritul minunatei biserici catolice. Pentru că părinții mei erau homofobi. Pentru că în anturajul meu aveam fie homofobi, fie oameni care preferau să nu își spună părerea despre asta. Dar mai era un motiv pe care nu am avut curajul să îl recunosc nici față de mine. Eu nu m-am considerat niciodată frumoasă sau deșteaptă și mai eram și săracă, așa că mereu am crezut că șansele mele să ajung să mă căsătoresc sunt foarte mici. Deci mi se părea de neconceput că după ce că și așa nu erau prea mulți bărbați la care aș fi avut șanse eu, să fie și mai puțini din cauză că unora le-ar cășuna să fie gay.  Plus, aveam așa o teama și o scârbă, de faptul că aș iubi un bărbat și acesta m-ar putea înșela cu un bărbat… Deci da, așa gândeam eu pe atunci. Între timp mi-a venit mintea la cap. Am înțeles că nu alegi pe cine cine iubești și că orice te face un om mai bun ar trebui să fie acceptat de societate.

Acum am să revin cu o idee pe care am mai aruncat-o pe aici: nu suntem o societate perfectă. Deviațiile sexuale pe motive anatomice sunt naturale și prezente la toate speciile. Nu înțeleg de ce noi oamenii ne credem așa speciali. Deviațiile sexuale pe bază mentală sunt cauzate de abuzuri fizice sau psihice pe care individul le suferă în perioada de creștere și educație și arhitecții acestora de cele mai multe ori sunt persoane apropiate sau chiar părinții. Ar trebui să acceptăm deviațiile sexuale naturale, pentru că o data ce sunt parte din natură, ei bine …sunt naturale. Normale chiar. Ar trebui să acceptăm deviațiile sexuale pe bază mentală, pentru că sunt consecințele societății pe care noi ne-am creat-o. Sunt responsabilitatea noastră.

În România, împotrivirea împotrivă căsătoriilor gay își are rădăcina în îndoctrinarea bisericească și în nebunia conformismului. Nu înțeleg obsesia oamenilor, de a-și manifesta un minim de putere și a face un rău altora. Probabil vine din frustrări proprii și lipsă de control asupra propriei vieți așa că simt nevoia să o controleze pe a altora.

Am auzit, păreri și cum că, ok să se căsătorească, dar să nu adopte. Asta e o idioțenie și mai mare. Nici unii dintre oamenii homosexuali nu s-a născut din părinți homosexuali (Dooh!) sau a fost învățat să fie așa acasă. Dacă ar fi după mine, le-aș da voie să se căsătorească și l-aș da voie să și adopte. Orfelinatele din România sunt pline de copii ce cresc într-o societate paralelă, aproape ferală, au parte de abuzuri de la cei dominanți și chiar de la îngrijitori. Când ies de acolo, fie ajung în pătura de jos a societății, trăind de pe o zi pe alta, făcând slujbele de jos sau poate chiar ajung răufăcători.  Presupunând prin absurd, că dacă este crescut într-o familie homosexual, un copil ajunge homosexual, mai bine un homosexual educat, îngrijit și fericit, un cetățean apt de muncă și plătitor de taxe, decât oricare din cele de mai sus.

Uneori mă gândesc că mulți dintre cre(ș)tinii ăștia care se opun legalizării căsătoriei gay și se opun ca bieții oameni să aibă orice fel de drepturi, fac cumva o asociere între homosexuali și violatori sau pedofili. Se tem cumva că dacă homosexualii vor fi parte acceptată a societății, vor fi obligați și ei să fie homosexuali sau ceva. Sau poate, dacă au citit biblia, fac asociere între homosexuali și episodul Sodoma și Gomora, în care se povestește că o turmă de înfierbântați ar fi vrut să violeze doi îngeri. În concluzie, așa zisul dumnezeu atotputernic a decis să ardă cele două orașe. Dacă ați citit biblia, nu v-a trecut niciodată prin cap ca dumnezeu poate nu a pedepsit oamenii ăia pentru că erau homosexuali, ci pentru că erau niște violatori nenorociți?

Așa că, dragii mei români, înainte să limitați drepturile altora, nu vreți voi să faceți un exercițiu de empatie? Ia imaginați-vă că trăim într-0 societate în care nu ai voie să faci sex/căsătorești prin lege cu o persoană cu culoare diferită de ochi. Dacă iubitul/iubita/soțul/soția are ochii de altă culoare, imaginează-ți cum ar fi să fii hulit, să nu ai voie să fii cu ea, să o atingi, să o iubești, să fii privit în scârbă de alte persoane, doar pentru că tu o iubești. Tu vrei doar să fii aproape de persoana asta, să locuiți împreună, să îi oferi tot ce e mai bun în lumea asta. Dar n-ai voie. Nu pentru ca asta ar provoca cine știe ce cataclism, ci doar pentru că, undeva, cuiva în trecut i-a venit o idee creață și a reușit să o aducă la nivel de lege. Cum te simți? Cam nasol, nu? Ei bine, prin asta trec oamenii ăia.

Dacă se va face referendumul sau nu, chiar nu știu. Dar dacă se va face, mă voi duce să votez împotriva regulilor destinate a face niște idioți să se simtă bine, pentru că au reușit să decidă soarta unor oameni pe care nici nu îi cunosc și nici nu le-au făcut vreun rău vreodată.

Stay safe, stay happy!


Jan 06 2017

Aventurile neștiute ale unui filtru de aspirator

Category: Funny,Romanian postsIuliana @ 0:15

Acum doi ani și ceva m-am mutat în Sibiu. Am venit aici cu un laptop, un telefon, o pisica și un maldăr de haine. Orice am avut nevoie după, am cumpărat. Prima achiziție a fost un aspirator Gorenje fără sac, pentru că pot face multe lucruri, dar să locuiesc într-o casă cu praf  nu e unul dintre ele. Am folosit aspiratorul ăla destul de mult și având în vedere că am pisică, e clar este foarte util și necesar. Numai că la un moment anul trecut, am remarcat că dispăruse filtrul de praf. Aspiratorul are doua filtre: unul din hârtie, unul din burete. Cel din burete este foarte util pentru că previne îmbâcsirea celui de hârtie și de asemenea poate fi spălat. Normal că îmi venea să îmi trag palme, pentru că era clar că am reușit să arunc filtrul ăla când am golit containerul de praf.

Din când în când îmi aduceam aminte de filtrul ăla și mai dădeam o tură prin Dedeman sperând să găsesc unul de cumpărat. Dar n-am avut noroc. Cred că le-am menționat și colegilor de la serviciu faptul că nu îmi aduc aminte când am reușit să rătăcesc filtrul și că îmi caut altul. Într-un final, în decembrie anul trecut am cedat nervos și mi-am comandat de pe emag niște filtre pentru un alt model de aspirator, pe care urma să le cosmetizez să se potrivească cu modelul meu de aspirator. Desigur, încă nu am apucat să fac asta, pentru că următoarea zi de curățenie pentru mine este ziua de 7 ianuarie, deci probabil operațiunea ar fi urmat să aibă loc în dimineața acelei zile.

Dar n-a mai fost să fie. Azi întorcându-mă de cosmeticiană, intru pe poartă și observ că toate containerele de gunoi sunt aranjate frumos la locul lor. De obicei mă uit la ele doar de la dreapta la stânga, când ies din casă să duc gunoiul și trebuie să îl sortez. Dar astăzi din nu știu ce motiv, m-am uitat la ele când am intrat în curte, de la stânga la dreapta și atunci l-am observat. În colțul din stânga al suportului pe care stau containerele, plin de praf și semințe de plante, stătea chircit filtrul meu de aspirator. Nu mi-a venit să cred. Se zice că găsești mereu ceea ce ai nevoie atunci când încetezi să cauți, dar totuși… Să apară filtrul aspiratorului la un an distanță de la dispariție? Știu sigur că e al meu, dimensiunile și culoarea se potrivesc. Nu pot decât să mă întreb decât cum naiba a scăpat de curățenia făcută de proprietară până acum? Pentru că știu sigur că s-a făcut curățenie în curte de câteva ori anul ăsta.

Așa că l-am ridicat cu două degețele, l-am spălat bine și acum e pregătit din nou de muncă. După un an de sabatical.

Morala poveștii: good things come to those who wait, but sometimes all you need is a blast from the past.


Jan 04 2017

Despre viața politică din România

Category: Romanian postsIuliana @ 22:02

Nu am televizor și bine îmi pare. Dacă aș avea cred că aș acumula din nou ură precum în adolescență. Am colegi implicați în viața politică și săracii se agită zilele astea ca nebunii pentru că efectiv le este frică de direcția în care se îndreaptă țara asta. Eu n-am să mă agit, pentru că am lucrat prea mult la liniștea mea interioară ca să o stric pe cine nu merită. Dar de comentat trebuie să comentez.

Trăim în țara lui Papură Vodă, dacă mai aveați vreo îndoială, cred că este timpul să scăpați de ea. Avem legi care interzic oamenilor condamnați și investigați penal să activeze în politică și asta e fain, așa ar fi normal să fie. Dacă mie mi se cere cazierul la angajare, mi se pare normal și pentru politicieni sa fie la fel, pentru că și a fi consilier/guvernant/ministru/președinte este tot o meserie, una foarte bănoasă aș zice. Dar întrebarea mea este cine se asigură ca aceste legi să fie aplicate? Pentru că noul cabinet de miniștri este plin de oameni aflați în situația anterior menționată și  nimeni nu face nimic în legătură cu asta. Viitorul acestei țări este pe mâinile unor oameni care sunt total nepregătiți pentru posturile pe care le ocupă, mai mult sunt investigați pentru oarecare fărădelegi. Cum am ajuns în situația asta? Deși nu sunt psiholog, dar văd unul o dată la trei săptămâni din ce în ce mult încep să cred că este vorba de  sindromul Stockholm la nivel de populație. Nu știu altfel cum să explic atașamentul generațiilor chinuite de comuniști pentru partidele politice crescute din resturile fostului partid comunist.

Aveam doar șase ani la revoluție și presupunând că sunt o persoană cu inteligența peste medie asta înseamnă că am cel puțin doi ani de amintiri din comunism. Îmi aduc aminte teama alor mei de a vorbi despre politică în casă, de teamă că aș putea înregistra vreo ceva și reproduce în medii nu tocmai prietenoase. Îmi aduc aminte cum nu au legat prietenii din cauză că oricine putea fi turnător la securitate. Îmi aduc aminte cum făceau bere în casă din hamei cules de prin pădure și cereale aduse de unchiul meu din Moldova, pentru că nu se găsea bere în magazine. Îmi aduc aminte cum mama se plângea de faptul că anumite cărți pe care le împrumuta de la bibliotecă erau ediții cenzurate. Îmi aduc aminte cum au cumpărat un bax de banane verzi fix după revoluție și nu știau cum să le coacă ca să le mănânce. Dar ei au reușit să își ia apartament cu banii jos în Râmnicu Vâlcea pe timpul comuniștilor. Și aveau bani aparent, chiar dacă nu prea aveau ce face cu ei. Și asta îi face să voteze din an în an PSD-ul. Nu contează că au înghețat de frig la cozile pentru mâncare, nu mai contează că probabil primul copil al mamei a murit pentru că ea muncea însărcinată în 8 luni. Nu contează că nenumărate femei au murit de septicemie în spitale pentru că nu au vrut/nu și-au permis să fie mame eroine. Nu contează că unele familii și-au pierdut din membri în închisorile securității. Pentru ei nu contează asta și nu înțeleg de ce. Poate sunt lipsiți de empatie. Nici părerea mea nu contează. Am încercat să le explic pe cât am putut eu de ce nu ar trebui să voteze cu penalii democrați. N-ar fi trebui să fie greu. Când tu respecți legea și ești un cetățean bun nu poți vota cu unul ce o încalcă în mod repetat, ar trebui să fie logic, nu? Aparent nu e. Atunci pot trage doar o concluzie, ca de fapt poate nici părinții mei nu sunt chiar cei mai buni cetățeni.

Iar logic vorbind, când tu ești cu un picior în groapă, este clar că nu mai votezi pentru tine. Oricine ar veni la conducere nu va investi în tine, ca cetățean nu mai ești valoros, nu muncești și nu plătești impozite. Asta e crudul adevăr. Dar  știi cine ar investi în tine? Copiii și nepoții tăi o vor face. Dar asta presupune să aibă ce, iar “ce”-ul ăsta se face într-o țară propice dezvoltării lor. Iar asta înseamnă că votul tău trebuie să se bazeze pe părerea lor, pentru că ei știu ce e mai bine pentru ei și asta pentru că au acces la mult mai multă informație decât au avut părinții și bunicii lor. Asta înseamnă că generațiile care știau citi când a dat internetul peste ele, au mult mai multă cultură istorică și politică decât cele de dinaintea lor, care primeau informația subțiată de partidul comunist.

Și cam asta e părerea mea. Nu sunt expertă în istorie și nici în politică. Doar am puțin simț analitic și (sper eu) destul de mult bun simț. Ceea ce le cam lipsește politicienilor care momentan ne conduc. Dar nu e nici o problemă, nici cei ce i-au ales nu au prea mult, altfel n-ar confunda bunul simț al lui Iohannis cu o atitudine arogantă.

Stay safe, stay happy!

Tags: ,


Dec 11 2016

În convalescență

Category: English posts,Romanian postsIuliana @ 15:45

Dacă mă citiți des ați observat că de câteva zile acest blog a fost cam … inaccesibil. Dacă interacționați des cu mine ați observat probabil că am fost cu curul în sus din cauza asta. Motivul este că instanța Amazon pe care este hostat a luat-o razna așa că am fost nevoită s-o rad și să creez alta. Desigur asta după investigații nenumărate și ceva schimburi de opinii pe forumul celor de la Amazon, unde mi se spunea că de vină este serverul Apache care nu răspunde, când de fapt și conectarea prin ssh la ea dura 1 minut. Era ca și cum instanța ar fi fost la dracu în praznic sau ca și cum aș fi avut internet prin modem.

Acum treaba e oarecum rezolvată. Pentru moment, deci blogul poate fi considerat în convalescență. Trebuie să mai adaug setările prin care wordpressul devine nehackuibil  prin metodele clasice și gata. Oricum, wordpressul mă scoate de ceva vreme din minți așa că îmi voi face cadou de Crăciun o platformă de blogging scrisă exclusiv în JavaScript. Și dacă voi fi mulțumită de ea, poate o voi da și altora. :)

Și cum se poate observa am reînceput să scriu în română. Motivul este desigur faptul că dacă tot critic atât de mulți oameni pentru gramatica lor de baltă, măcar să le arăt și cum se scrie corect românește, nu de alta dar trebuie să învețe și ei de undeva. :P

Acestea fiind zise, arunc ultimele lucruri în bagaj și o tai spre Frankfurt pentru un brainstorm pe teme de optimizare a consumului de memorie și a doua petrecere de Crăciun.

Și un concert Zaz. Life is good.

[English version]: Convalescence

If you read me often you might have noticed that my blog has been down for a few days. If you interact with me often you probably noticed I was pissed off because of this. The reason behind the blog being down is that the Amazon instance decided to go crazy on me so I had to terminate it and build a new one. This of course after countless investigations and some technical exchanges on the Amazon forum, where people kept saying the Apache server is to blame, when even connecting through ssh took more than one minute. It was as if the instance was hosted on a server on the moon maybe or if I had old-style modem internet.

As you can notice I also started writing in Romanian again. The reason for this is, if I keep criticizing the grammar of the people I interact with, I might also give them a source of proper Romanian grammar so they can improve theirs.

Now the deed is done, the new instance is up and running. For the moment, the blog can be considered convalescent. I have to add the settings to prevent common wordpress hacks and then all will be ok. Anyway, wordpress is getting on my nerves so for Christmas I’ll give myself as a present a blogging platform fully written in JavaScript(yes, server-side too). And if I’m satisfied with it I’ll even share it with the world. :)

This being said, I’ll throw the last things needed in my luggage and off to Frankfurt I go, for a brainstorm with my colleagues on memory consumption optimization topics and the second Christmas party. :D

And a Zaz concert. Life is good.

Stay safe, stay happy!

 


Dec 06 2016

Idee de startup

Category: Personal,Romanian postsIuliana @ 11:37

În spiritul tipic ingineresc, eu nu mă îmbolnăvesc, mă stric. De asemenea, nu sunt leneșă, doar am lag. Iar când lucrurile nu merg cum trebuie, they are malfunctioning. Iar când mă doare câte ceva, chestia respectivă este defectă.

De exemplu dantura mea este defectă, pentru că se strică foarte ușor și are nevoie de mentenanță costisitoare și asta destul de des. Dentista mea și majoritatea oamenilor considera că e mai bine să ai dinții tăi, naturali, dar acum ceva vreme am cunoscut pe cineva care vedea lucrurile altfel. Părerea lui era că dacă înlocuirea dinților naturali cu dinți artificiali nu ar fi așa costisitoare, toți probabil am alege să îi schimbam. Pe moment m-a frapat această idee, cum adică să înlocuiești ceva din tine care nu e stricat? Dar pe de altă parte, de ce sa nu schimbi bucata din tine înainte să se strice?  Și apoi mi-a venit în minte Angellina Jolie – care și-a extirpat întregul sistem reproducător înainte ca acesta să devină canceros și să o omoare.

Dacă în clasa a 11-a, când au început să mi se carieze dinții, un dentist ar fi venit cu ideea hai să îi schimbam pe toți, că oricum la asta se ajunge  și mi-ar fi demonstrat asta cu o investigație genetică pe câteva generații din familia mea, dacă mi-aș fi permis o investiție de genul cred aș fi făcut-o. Pentru că aș fi eliminat nenumărate chinuri: dureri de măsele când se trezeau nervii să moară, carii ascunse sub gingii descoperite târziu care cauzau infecții și tot așa. Deci da, dacă aș fi avut opțiunea să previn 20 de ani de tratamente dentare și chinuri, cred că mi-aș fi convins părinții să facă un credit pentru asta.

La o adică, tehnologia oricum evoluează într-un ritm alert, deja pot fi înlocuite părți din organismul uman precum corneea cu echivalente artificiale cu performanțe superioare și durată de viață mult mai lungă. Tot susțineam că aș fi în stare să învestesc într-un startup stomatologic cu scop precis de a crește dinți din celule stem, dar cred că mai degrabă aș învesti într-unul care caută să creeze un material similar smalțului dental care să nu provoace o reacție de respingere din partea organismului. Pentru că apoi tot ce am nevoie este de un artist + tehnician dentar care să facă modelul 3D al dinților mei, fiecare în parte, o imprimantă 3D și un doctor chirurg dentar dispus să scoată tot ce am acum și să îi implanteze pe ceilalți dințișori bionici. :D Sounds like a plan, right?

Acum că mă gândesc bine, nu sună așa rău ca idee de startup. Puteți să o furați dacă vreți. Și dați-mi un semn, dacă aveți nevoie de un pacient zero.  :)

Stay safe, stay happy!

 

 

Tags: , ,