Jan 13 2011

Cronica unei năzbâtii târzii (VIII)

Category: MiscellaneousIuliana @ 23:25

Scoaterea broşelor

Vă spusesem la un moment dat că mi s-au montat două şuruburi pentru a-mi pune mânuţa la loc. De fapt nu au fost şuruburi, ci broşe, pentru mine arătau ca două sârme. Folosesc trecutul şi pot să spun cum arătau de fapt, pentru că le-am scos vinerea trecută. Bine… nu eu, ci doctorul rezident care se ocupă de cazul meu, nu de alta, dar era puţin cam imposibil să mi le scot singură cu mâna stângă.

Tot cum vă spuneam pe aici, de cazul meu s-a ocupat o versiune locală a lui doctor House, adică domnul doctor Paul Dan Sîrbu, medicul primar, cel care m-a operat şi un doctor rezident tinerel (cred că este mai tânăr decât mine). El este cel care mi-a preluat cazul în seara de 3 Decembrie 2010 şi cel care mi-a urmărit evoluţia aceste 40 şi ceva de zile. Se numeşte Bogdan Zaharia şi dacă (deşi nu vă doresc aşa ceva) ajungeţi cu vreun osicior rupt la spital sunteţi cei mai norocoşi dacă el se va ocupa de voi.

Cum spuneam vinerea trecută mi-am scos broşele. A durat în total 5 ore:

  • 4 ore aşteptarea
  • 20 minute scoaterea gipsului
  • 20 de minute curăţarea zonei şi pregătirea pentru extracţia broşelor
  • 5 minute extracţia (cu un patent imens)
  • 5 minute curăţarea post-extracţie
  • 30 minute instalarea noului gips (de care scap luni 17.01.2011 dacă am noroc)

Cu câteva zile înainte la un control de rutină când aşteptam ca doctoraşul minune să aibă ceva timp şi pentru mine a ieşit din ambulatoriu un bărbat la vreo 45 de ani cu mâna pansată. Şi din solidaritate probabil, a vorbit cu mine şi mi-a spus cât de groaznic doare extracţia broşelor. M-a speriat aşa de tare încât după scoaterea gipsului am ieşit din camera respectivă tremurând ca varga. Norocul meu a fost că între scoaterea gipsului şi extracţia broşelor era o distanţă temporală de două ore cauzată de o operaţie în care era prins doctorul Zaharia, aşa că nu mai tremuram când s-a întors şi şi-a putut face treaba liniştit.

Ca idee, scoaterea broşelor n-a durut cine ştie ce, mai mult a durut igienizarea zonelor, pentru că se pare că minunatul doctor are o mână cam … greluţă.  Sau pur şi simplu, m-am panicat eu degeaba. Este o posibilitate foarte …. posibilă :D

Acum am un gips mai mare decât celălalt, pentru că doctorul minunat a turnat prea multă betadină şi încercând să o împiedice să iasă prin gips, doctorul care se ocupa de gips, a mai înconjurat mâna cu încă o faşă imensă, peste care a pus gipsul. Epic Fail though…

Teoretic mai am 4 zile de stat cu mâna în gips.  Speram ca  în aceste 40 şi ceva de zile să descoper ceva talente speciale ale mâinii stângi … Epic Fail again…

Tags: ,

5 Responses to “Cronica unei năzbâtii târzii (VIII)”

  1. Andrei Dumbravă says:

    Abia asteptam sa te vedem si fara ghipsul devenit deja “by default” la tine :D

    Tare de tot mesajul de pe gips! Lasa ca nu mai e mult pana luni!

  2. Iuliana says:

    Am vorbit azi cu doctorul minunat. Cică miercuri … :)

  3. Cezar says:

    In primul rand, nu se cheama 4 ore de asteptare ci 4 ore de pregatire psihica si in al doilea rand, nu ca as vrea sa fiu carcotas dar ti-a cam dat cu virgula: sant 5.33333 ore in total.

  4. Iuliana says:

    De la durere … am pierdut noţiunea timpului şi aparent şi a matematicii :))

  5. Wild thoughts » Cronica unei năzbâtii târzii(IX) says:

    […] Acum ceva vreme când am fost operată şi mi s-au implantat broşele un binevoitor a fost aşa de drăguţ încât să mă numească Robocop, Cyborg sau jumătate om – jumătate maşină. Acelaşi om m-a salutat astăzi cu  Welcome back among humans! cu ocazia  scoaterii şi ultimului gips. […]

Leave a Reply