Jun 26 2009

Mă doare sufletul

Category: English posts,MiscellaneousIuliana @ 11:35

Primul meu idol muzical s-a stins as-noapte. A dispărut de pe scena muzicală precum o stea căzatoare dispare de pe cer. După numai 50 de ani de viață. A fost un artist desavărșit a cărui voce mi-a încântat copilăria. A murit și nu va ști niciodată că îmi doream să îl cunosc cândva, chiar dacă mi-ar fi luat mult timp să îmi îndeplinesc această dorință și ar fi fost prea bătrân să se ridice dintr-un scaun cu rotile, coardele sale vocale ar fi fost uscate și nu mi-ar fi putut răspunde la salut sau chiar dacă ochii lui ar fi murit primii și nu m-ar fi putut vedea.

Vocea lui Michael Jackson a fost atât de puternică încât dupa căderea lui Ceaușescu a fost prima care a ajuns la urechile mele. Datorită lui m-am decis să învăț limba engleză și în clasa a IV-a le cântam colegilor și doamnei învățătoare “Who is it?”. Am plâns de ciudă când a concertat în România, iar părinții mei nu și-au permis să mă ducă la concert.

Am suferit imens când a fost acuzat de pedofilie și asta pentru că necunoscându-l nu puteam să trag eu o concluzie validă și trebuia să citesc aberațiile din presă. Am suferit pentru că știam că artiștii au firi labile și deviante și era posibil să fie adevărat. Am suferit pentru că poate era doar încercarea unor nenorociți însetați de bani care loveau puternic în imaginea lui și aveau să reușească în demersul lor fix din cauza compromisurilor pe care trebuie sa le faca în mod normal o vedetă de talie mondială pentru a-și păstra statutul.

Abia așteptam reîntoarcerea lui. Chiar dacă sigur n-aș fi ajuns la Londra la nici unul din concertele lui.

50 de ani de viață, aproape 50 de ani de muzică, asta lasă în urmă Michael Jackson. Asta și multă durere în sufletele celor ce au gustat muzica lui precum o delicatesa foarte scumpă. N-am să-i urez “Rest in Peace” sau “May God take care of your soul”, am să-i urez să trăiască veșnic prin intermediul muzicii sale care să treacă de la suflet la suflet precum trece de la om la om virusul gripal.

[English]: My soul akes

My first music idol died last night. He disappeared from the musical world as a falling star disappears from the night sky. After  only 50 years of life. He was a complete artist whose voice charmed my chidhood. He died and he will never know that I really wanted to meet him someday, even if it would have taken me so much time the he would have been old and barely standing, hid voice might have been gone because of the dryness of his old vocal chordes or his eyes would not have been able to see me.

His voice was so strong that it was the first one to reach my ears after the comunist system broke down. Thanks to him I decided to learn English and in the fourth grade I was singing “Who is it?” to my teacher and my class mates. I cried with anger when he came in Romania on tour, and my parents did not have the posibility to take me to the concert.

I suffered a lot when he was acused of being a pedophile because I did not know him,  I could not reach my own conclusion and I was forced to read all the horibile things from the newspapers. It aked because I knew that artists have troubled and deviant souls and there was a posibility the horrifying rumors were true. It aked because it may have been just a try to destroy his godlike image in order to rip him off financially and the try might even succed because a star this big has to make a lot of compromises in order to stay that way.

I could barely wait his comeback, even if I would not have been able to go to London to hear him sing live.

50 of life, almost 50 year of music, this is what he left us with. This and a excrutiating pain in the souls of the ones that tasted his music as an expensive delicacy. I will not say “Rest in Peace” or May God take care of your soul”, I will just say “May you live forever, Michael Jackson, and may your music pass from soul to soul, as the flu virus passes on from man to man”!


Leave a Reply