Jan 04 2017

Despre viața politică din România

Category: Romanian postsIuliana @ 22:02

Nu am televizor și bine îmi pare. Dacă aș avea cred că aș acumula din nou ură precum în adolescență. Am colegi implicați în viața politică și săracii se agită zilele astea ca nebunii pentru că efectiv le este frică de direcția în care se îndreaptă țara asta. Eu n-am să mă agit, pentru că am lucrat prea mult la liniștea mea interioară ca să o stric pe cine nu merită. Dar de comentat trebuie să comentez.

Trăim în țara lui Papură Vodă, dacă mai aveați vreo îndoială, cred că este timpul să scăpați de ea. Avem legi care interzic oamenilor condamnați și investigați penal să activeze în politică și asta e fain, așa ar fi normal să fie. Dacă mie mi se cere cazierul la angajare, mi se pare normal și pentru politicieni sa fie la fel, pentru că și a fi consilier/guvernant/ministru/președinte este tot o meserie, una foarte bănoasă aș zice. Dar întrebarea mea este cine se asigură ca aceste legi să fie aplicate? Pentru că noul cabinet de miniștri este plin de oameni aflați în situația anterior menționată și  nimeni nu face nimic în legătură cu asta. Viitorul acestei țări este pe mâinile unor oameni care sunt total nepregătiți pentru posturile pe care le ocupă, mai mult sunt investigați pentru oarecare fărădelegi. Cum am ajuns în situația asta? Deși nu sunt psiholog, dar văd unul o dată la trei săptămâni din ce în ce mult încep să cred că este vorba de  sindromul Stockholm la nivel de populație. Nu știu altfel cum să explic atașamentul generațiilor chinuite de comuniști pentru partidele politice crescute din resturile fostului partid comunist.

Aveam doar șase ani la revoluție și presupunând că sunt o persoană cu inteligența peste medie asta înseamnă că am cel puțin doi ani de amintiri din comunism. Îmi aduc aminte teama alor mei de a vorbi despre politică în casă, de teamă că aș putea înregistra vreo ceva și reproduce în medii nu tocmai prietenoase. Îmi aduc aminte cum nu au legat prietenii din cauză că oricine putea fi turnător la securitate. Îmi aduc aminte cum făceau bere în casă din hamei cules de prin pădure și cereale aduse de unchiul meu din Moldova, pentru că nu se găsea bere în magazine. Îmi aduc aminte cum mama se plângea de faptul că anumite cărți pe care le împrumuta de la bibliotecă erau ediții cenzurate. Îmi aduc aminte cum au cumpărat un bax de banane verzi fix după revoluție și nu știau cum să le coacă ca să le mănânce. Dar ei au reușit să își ia apartament cu banii jos în Râmnicu Vâlcea pe timpul comuniștilor. Și aveau bani aparent, chiar dacă nu prea aveau ce face cu ei. Și asta îi face să voteze din an în an PSD-ul. Nu contează că au înghețat de frig la cozile pentru mâncare, nu mai contează că probabil primul copil al mamei a murit pentru că ea muncea însărcinată în 8 luni. Nu contează că nenumărate femei au murit de septicemie în spitale pentru că nu au vrut/nu și-au permis să fie mame eroine. Nu contează că unele familii și-au pierdut din membri în închisorile securității. Pentru ei nu contează asta și nu înțeleg de ce. Poate sunt lipsiți de empatie. Nici părerea mea nu contează. Am încercat să le explic pe cât am putut eu de ce nu ar trebui să voteze cu penalii democrați. N-ar fi trebui să fie greu. Când tu respecți legea și ești un cetățean bun nu poți vota cu unul ce o încalcă în mod repetat, ar trebui să fie logic, nu? Aparent nu e. Atunci pot trage doar o concluzie, ca de fapt poate nici părinții mei nu sunt chiar cei mai buni cetățeni.

Iar logic vorbind, când tu ești cu un picior în groapă, este clar că nu mai votezi pentru tine. Oricine ar veni la conducere nu va investi în tine, ca cetățean nu mai ești valoros, nu muncești și nu plătești impozite. Asta e crudul adevăr. Dar  știi cine ar investi în tine? Copiii și nepoții tăi o vor face. Dar asta presupune să aibă ce, iar “ce”-ul ăsta se face într-o țară propice dezvoltării lor. Iar asta înseamnă că votul tău trebuie să se bazeze pe părerea lor, pentru că ei știu ce e mai bine pentru ei și asta pentru că au acces la mult mai multă informație decât au avut părinții și bunicii lor. Asta înseamnă că generațiile care știau citi când a dat internetul peste ele, au mult mai multă cultură istorică și politică decât cele de dinaintea lor, care primeau informația subțiată de partidul comunist.

Și cam asta e părerea mea. Nu sunt expertă în istorie și nici în politică. Doar am puțin simț analitic și (sper eu) destul de mult bun simț. Ceea ce le cam lipsește politicienilor care momentan ne conduc. Dar nu e nici o problemă, nici cei ce i-au ales nu au prea mult, altfel n-ar confunda bunul simț al lui Iohannis cu o atitudine arogantă.

Stay safe, stay happy!

Tags: ,

Leave a Reply