Mar 04 2017

Românii și homosexualii

Category: Romanian postsIuliana @ 21:44

Am auzit de la colegii de lucru cum că s-ar pregăti un referendum pentru familia tradițională, la sensul că, populația să aleagă dacă vrea ca cuplurile gay să se poată căsători sau să le interzică prin lege asta. Mă mir că nu fac un referendum prin care să se dea o lege împotriva oricărei deviații sexuale care să impună eventual pedepsirea cu moartea prin ardere pe rug, ca pe vremea vrăjitoarelor… în fine.

Eu cred că am mai scris despre subiectul ăsta, pe aici, dar aparent sunt nevoită să mă repet și să tot mai dau detalii. Eu până prin 2009 am fost oarecum homofobă, de fapt… destul de vehementă, hai să nu mă  mai ascund! De ce? Pentru că așa fusesem educată în spiritul minunatei biserici catolice. Pentru că părinții mei erau homofobi. Pentru că în anturajul meu aveam fie homofobi, fie oameni care preferau să nu își spună părerea despre asta. Dar mai era un motiv pe care nu am avut curajul să îl recunosc nici față de mine. Eu nu m-am considerat niciodată frumoasă sau deșteaptă și mai eram și săracă, așa că mereu am crezut că șansele mele să ajung să mă căsătoresc sunt foarte mici. Deci mi se părea de neconceput că după ce că și așa nu erau prea mulți bărbați la care aș fi avut șanse eu, să fie și mai puțini din cauză că unora le-ar cășuna să fie gay.  Plus, aveam așa o teama și o scârbă, de faptul că aș iubi un bărbat și acesta m-ar putea înșela cu un bărbat… Deci da, așa gândeam eu pe atunci. Între timp mi-a venit mintea la cap. Am înțeles că nu alegi pe cine cine iubești și că orice te face un om mai bun ar trebui să fie acceptat de societate.

Acum am să revin cu o idee pe care am mai aruncat-o pe aici: nu suntem o societate perfectă. Deviațiile sexuale pe motive anatomice sunt naturale și prezente la toate speciile. Nu înțeleg de ce noi oamenii ne credem așa speciali. Deviațiile sexuale pe bază mentală sunt cauzate de abuzuri fizice sau psihice pe care individul le suferă în perioada de creștere și educație și arhitecții acestora de cele mai multe ori sunt persoane apropiate sau chiar părinții. Ar trebui să acceptăm deviațiile sexuale naturale, pentru că o data ce sunt parte din natură, ei bine …sunt naturale. Normale chiar. Ar trebui să acceptăm deviațiile sexuale pe bază mentală, pentru că sunt consecințele societății pe care noi ne-am creat-o. Sunt responsabilitatea noastră.

În România, împotrivirea împotrivă căsătoriilor gay își are rădăcina în îndoctrinarea bisericească și în nebunia conformismului. Nu înțeleg obsesia oamenilor, de a-și manifesta un minim de putere și a face un rău altora. Probabil vine din frustrări proprii și lipsă de control asupra propriei vieți așa că simt nevoia să o controleze pe a altora.

Am auzit, păreri și cum că, ok să se căsătorească, dar să nu adopte. Asta e o idioțenie și mai mare. Nici unii dintre oamenii homosexuali nu s-a născut din părinți homosexuali (Dooh!) sau a fost învățat să fie așa acasă. Dacă ar fi după mine, le-aș da voie să se căsătorească și l-aș da voie să și adopte. Orfelinatele din România sunt pline de copii ce cresc într-o societate paralelă, aproape ferală, au parte de abuzuri de la cei dominanți și chiar de la îngrijitori. Când ies de acolo, fie ajung în pătura de jos a societății, trăind de pe o zi pe alta, făcând slujbele de jos sau poate chiar ajung răufăcători.  Presupunând prin absurd, că dacă este crescut într-o familie homosexual, un copil ajunge homosexual, mai bine un homosexual educat, îngrijit și fericit, un cetățean apt de muncă și plătitor de taxe, decât oricare din cele de mai sus.

Uneori mă gândesc că mulți dintre cre(ș)tinii ăștia care se opun legalizării căsătoriei gay și se opun ca bieții oameni să aibă orice fel de drepturi, fac cumva o asociere între homosexuali și violatori sau pedofili. Se tem cumva că dacă homosexualii vor fi parte acceptată a societății, vor fi obligați și ei să fie homosexuali sau ceva. Sau poate, dacă au citit biblia, fac asociere între homosexuali și episodul Sodoma și Gomora, în care se povestește că o turmă de înfierbântați ar fi vrut să violeze doi îngeri. În concluzie, așa zisul dumnezeu atotputernic a decis să ardă cele două orașe. Dacă ați citit biblia, nu v-a trecut niciodată prin cap ca dumnezeu poate nu a pedepsit oamenii ăia pentru că erau homosexuali, ci pentru că erau niște violatori nenorociți?

Așa că, dragii mei români, înainte să limitați drepturile altora, nu vreți voi să faceți un exercițiu de empatie? Ia imaginați-vă că trăim într-0 societate în care nu ai voie să faci sex/căsătorești prin lege cu o persoană cu culoare diferită de ochi. Dacă iubitul/iubita/soțul/soția are ochii de altă culoare, imaginează-ți cum ar fi să fii hulit, să nu ai voie să fii cu ea, să o atingi, să o iubești, să fii privit în scârbă de alte persoane, doar pentru că tu o iubești. Tu vrei doar să fii aproape de persoana asta, să locuiți împreună, să îi oferi tot ce e mai bun în lumea asta. Dar n-ai voie. Nu pentru ca asta ar provoca cine știe ce cataclism, ci doar pentru că, undeva, cuiva în trecut i-a venit o idee creață și a reușit să o aducă la nivel de lege. Cum te simți? Cam nasol, nu? Ei bine, prin asta trec oamenii ăia.

Dacă se va face referendumul sau nu, chiar nu știu. Dar dacă se va face, mă voi duce să votez împotriva regulilor destinate a face niște idioți să se simtă bine, pentru că au reușit să decidă soarta unor oameni pe care nici nu îi cunosc și nici nu le-au făcut vreun rău vreodată.

Stay safe, stay happy!


Mar 03 2017

Full speed ahead

Category: MiscellaneousIuliana @ 21:44

Tonight I left work quite late. I’ve been struggling with a performance issue and an infinite loop in some code that was written years ago, that was undocumented, written in a very high cohesive manner and almost impossible to test, not unless you were willing to make a deal with the devil and selling a piece of your soul that is.

I like challenges, I like complicated people, I like complicate problems, but working on this task has drained me. While working on this task I thought about quitting a thousand times. And then I quit that idea. I love writing code, providing solutions, but this was not it. This was sisific work. And after all this time, finally one of the colleagues that has worked with this code from the beginning came in and saved the day. I am glad he did, because I could barely sleep while being haunted by that infinite loop, and when I did I had nightmares about being fired because I could not make it work.  Honestly, I don’t know why there is a team working with that code, because lately everyone working with that code managed to break something. Except for this guy, he is the only one that actually can make any change on it work.

And while torturing myself mentally and felling like the shittiest developer/architect/IT professional ever, I was offered the possibility to switch slowly to managing. When my manager told me on Tuesday that I have to get used to the idea that I won’t be writing code anymore, I was reluctant about it. But now, not so much. I am tired and I am disappointed. And most of all I realized that I do not want to code like this. I am sick of coding as a sanitary fish, to patch and fix POC’s of genius minds, that can solve complex problem, but they cannot share their knowledge. I like to think my architectures thoroughly, I like to write design documents and UML schemas. I like to write my tests simultaneously with my code.  This is the way I want to code. If I can’t do it this way, well… I’d rather not do it at all.

So yeah, I’m gonna write books and design projects the way I like to do it. And when it comes to company work, soon, it will be management. And if that does not work, I’ll just sell all my belongings and go travel the world until I’m left without money. And then I’ll just climb on top of  a high peak over the sea and jump, and end my life with a fast flight and a big splash.

Stay safe, stay happy!


Feb 27 2017

Iuliana’s log, stardate 13312.16

Category: English posts,MiscellaneousIuliana @ 0:44

I wanted to write something for a while, but stuff kept getting in the way. Since the last time I wrote something here’s what I did. I went to Fosdem, I started working on my new book,  registered to a hardcore fitness program called Limitless and got sick. And that’s about it. Let me tell you about each of these.

Fosdem was as boring as it was last year. Thank god for the waffles, the beer and the stickers, because presentations were not that catchy. OReilly’s was there selling books at really small prices. I don’t think I’m going next year. Fosdem presentations might be interesting for a high-school or university student, but for a software architect with more than 10 years of experience and technical author, not so much. I actually told my co-workers that most probably Fosdem won’t be interesting until I will hold a presentation there. ;)

The new book, I might have mentioned that, is Spring Pro, the 5th edition. I am modifying the sources wrapping them up together into a multi-module Gradle project. I will try to add code samples with everything new introduced in Spring 5 and I hope to send the manuscript on the 31st of August. I don’t know what else can I say. I have already submitted the first three chapters, so I think the book will happen.

The fitness program, well that was a long time coming. I do not have a weight problem, I have an agility and resistance problem. So I don’t think it would be that bad to lose some weight and get fit. I’m in the second month of Limitless and I love it. It gets me so tired that I just take a shower and go directly to sleep in the training days. And I learned to eat more and healthier.

When I left for Fosdem I felt a little uneasy, but I could not quite pinpoint the cause. The first night in Bruxelles made it obvious though. I had a few periods of fever over the night and I woke up with a head-ache. I decided to try to suck it up and fix it when I will get home. So I made the effort and almost succeed. Almost, because when coming back, I did not feel comfortable driving from Cluj to Sibiu. Anyway, I got back home, and although I felt a little light-headed, I thought it will pass. Then my throat started hurting, and it kept on for three days. And when I put my head on the pillow, the cough started. I tried anything for that, but still manage to only sleep 2-3 hours per night. I got pills, I worked from home and on Saturday morning after a few sauna sessions, I was standing next to my car, looking at the sun and smelling the spring air. The sun was shining, the spring was coming and I could breathe easily. On Sunday I woke up with difficulty to breathe. It felt like there was something pressing my chest. And it was not the cat at this point. Went to the doctor, got antibiotics. Three fucking weeks of antibiotics! At the end of the first week I felt way better. And then my throat started hurting again. And I had a runny nose, because why not? So yeah, apparently it is possible when you are full of antibiotics for a cold, to just catch a different cold virus. Every time I get a cold, I keep thinking, how the hell are we supposed to heal HIV and cancer, when we cannot design a vaccine to cure the cold viruses? And the irony in all this? I am so paranoid about getting a cold that I’m usually very careful: I take vitamins, I eat healthy and I get out of the house dressed according to the season. I am the last person you would expect to catch a cold. But here I am, I’ve been cold since the 3rd of February and it is not over yet.

I am now writing from Frankfurt. I am here for an important meeting and I have an uneasy feeling. I had it all week. No idea why. I hope nothing will go wrong.

Stay safe, stay happy!

 


Feb 15 2017

Win some, lose some

Category: MiscellaneousIuliana @ 22:48

Writing in English on this blog has its advantages. The first advantage is that I can reach a wider public.  The second is that my knowledge of the English language is improving.(I hope). The third advantage is that friends of other nationalities can also read me and have a feeling of keeping in touch with me.

The disadvantage of all this is that MySQL crashes more often, as more readers, under the hood means more connections to the database. And thus, the memory leaks of such a competent software kinda make the memory insufficient for the said software to run.  I know, I know I have to learn how to configure it better. But guys, I’m not a MySQL Administration savy, and I do not have the time right now to become one either.

So what did I do? The easiest thing, I used something I know: Linux and bash scripting. I created a cron job to restart MySQL every two weeks. I can only hope my script will stop and start the service, before it kills itself because of the memory leaks.

But, just in case,  here it goes: I am asking for help. This blog is hosted on Ec2 micro machine. If you have a smart configuration for MySQL that will make my cron job useless, please send it to me via email, or just put it here in a comment so me and other busy part-time bloggers like me will put it to good use.

Stay safe, stay happy!

Tags: , ,


Feb 12 2017

Politețea …

Category: MiscellaneousIuliana @ 23:03

… este atât de rară, încât atunci când cineva este politicos cu mine, am impresia ca flirtează de fapt cu mine.

Cum prea bine știți de acum, am scris două cărți tehnice de Spring. Și lucrez la a treia. Asta n-o știa prea multă lume. Eh, de acum știți. Cărțile astea au niște proiecte atașate, proiecte pe care le-am pushuit pe GitHub. Sursele sunt oricum publice deci n-avea rost să nu îmi cresc reputația pe GitHub cu ele.

La finele anului trecut Apress, probabil împins de la spate de partenerul mai puternic Springer, s-a gândit că este momentul să intre în sfârșit în secolul 21 și să urce sursele tuturor cărților pe GitHub, ca să nu mai stea cu ele pe FTP ca neanderthalul. Numai că persoana ce s-a ocupat de asta nu a făcut treaba chiar profesional. Mai exact, a luat direct arhivele de pe Sharepoint și le-a urcat pe GitHub, prin operația asta să bușească una din arhive.

Te-ai aștepta ca oamenii ce au cumpărat cărțile să îi contacteze să le spună de boroboață. Nope. Oamenii respectivi preferă să îmi scrie emailuri direct mie. Ceea ce nu e rău … doar că, puii mei, dacă ai ajuns la emailul meu, nu poți să te uiți mai întâi pe contul meu de GitHub? În fine, nu despre asta vreau să scriu, dar ajung și acolo.

După ce dau oamenii de surse, încep emailurile: de ce nu merge aia? unde găsesc aia? Uneori îmi vine să urlu: RTFM!!! sau AFG(Ask Freaking Google). Sincer acum, dacă citești cartea nu ai cum să nu înțelegi cum merge una sau alta.   Dar, nah, oamenii ăștia mi-au făcut minunata favoare de a-mi cumpăra cartea, deci sunt un drăguță. În contractul meu nu scria că voi face suport pentru cărțile astea, așa că faptul că le răspund mă face o persoană destul de decentă zic eu. Pentru asta m-aș aștepta la un email cu: Mersi fain, acum merge! sau orice pe acolo. Ei bine nu. Nu tu mulțumesc, nu tu o zi bună. Nimic tată.

Și nu, nu sunt români. Sunt de toate națiile. Încep serios să cred că suntem o societate de idioți cu zero skilluri sociale. Nici eu nu sunt perfectă. Am momente când mă gândesc că meme-ul ăla cu foca anxioasă a fost gândit special pentru mine.  Dar în conversații directe și pe email sunt cel mai politicos om posibil. Te rog, mulțumesc și o zi bună sunt nelipsite din aproape orice email, fie el personal sau profesional.

Dar asta sunt eu, ceea ce e ironic, pentru că în tinerețile mele am fost numită impertinentă și nesimțită. Asta desigur, fiindcă eram foarte selectivă cu oamenii pe care îi salutam sau le ofeream respectul ăla implicit pe care societatea îl cere unui minor să îl acorde oricărui adult.

Deci da, dacă aveți de-a face cu mine și vă mulați pe șablonul meu de partener perfect, grijă mare cu politețea, că mă îndrăgostesc ușor. :)

 

Tags: ,


Feb 02 2017

Se întâmplă lucruri halucinante în lumea asta

Category: MiscellaneousIuliana @ 12:16

În US din cauza unor interese ale unor politicieni corupți voința poporului s-a dus pe pustie și a ieșit Trump președinte. Pentru că sistemul de electori pe baza căruia Trump a fost ales a fost inventat de niște politicieni, pentru politicieni. Milioane de oameni în stradă nu îl pot împiedica să ia decizii care vor întoarce țara aia cu câteva zeci de ani în urmă. Ceea ce e mult pentru o țară cu o istorie de 500.

În România, politicienii își dau legi care îi avantajează, pe față, în miezul nopții, iar sute de mii ieșiți de oameni ieșiți în strada nu îi impresionează. De ce s-ar lăsa impresionați la urma urmei? Ei își permit oameni de pază plătiți cu banii din taxele noastre. Apoi, mai este și faza că sunt foarte slabe șanse ca protestatarii să devină violenți. De ce? Simplu, avem câteva generații fără stagiu militar obligatoriu. Da știu, armata e nașpa, dar e normal să fie așa, trebuie să te întărească fizic și psihic pentru un eventual conflict. Noi nu vom putea face o revoluție violentă, dacă se ajunge la asta noi vom fi măcelăriți fără prea multă rezistență. Pe lângă absența stagiului militar, noi am crescut cu filmulețe faith in humanity restored, am crescut cu ideea că lucrurile făcute corect aduc mai multă satisfacție, cu ideea că se poate să reușești să ai succes în țara asta fără compromisuri, pupincurism și mită. Am crescut cu ideea că jobul lor este să administreze țara asta competent ca să ne fie tuturor bine. Am fost crescuți cu ideea că dacă nu ești corect nu poți dormi noaptea. Am crescut cu ideea că politicienii sunt lideri nu stăpâni. Și ei tocmai ne-au dat cu firma-n cap și și-au dat arama pe față. Suntem niște generații de oameni faini, blânzi și îngăduitori. Noi suntem predispuși la comunicare și negociere. Nu la violențe. Iar ei profită de asta.

Ce au cele două țări în comun? Generații de votanți cu mentalități similare și politicieni cărora li se fâlfâie.

Și de când au început toate chestiile astea să se întâmple nu pot decât să mă întreb: cum e posibil să existe atâtea lichele în lumea asta? Din ce părinți au ieșit? Familiile și prietenii lor sunt și ei lichele? Cum reușesc oamenii ăștia să doarmă noaptea?

Tags:


Jan 27 2017

The one with the password

Category: English posts,TechnicalIuliana @ 21:14


Today I made the internet go crazy by posting a picture of my desk. You would wonder, how? Was I naked on top of it? Was somebody else naked on it? Was my cat on it? Well… no. See for yourself.

The first reason was because there were some nail clippings on it. Somebody called them “gross”. Because nail clippings are gross nowadays apparently. For me, they are gross only if I know for sure if the nail was stuck in the ass first, otherwise they are just pieces of keratine. But that’s just me, I know a little anatomy and there are not many things I can consider gross about the human body. If you think I have a habit of clipping my nails and using my desk as a clippings collector, allow me to explain. On the bottom right corner there is a leather container, that is my manicure set. I was fixing a nail, while reading Cetin.ro, and he asked for a picture of our desks. I did not think too much, Cetin wants, Cetin gets.

The second reason is that my router password is there. I did not “not notice it”, nor forgot about it. And I assure you I am not stupid either. I just snapped the picture and thought about blurring the router password for about 1 second. But what would have been the use? The router can only be accessed if you are connected to the network already and I don’t have a real IP, nor a publicly available passwordless wireless. So I uploaded the picture on imgur and hell broke loose.

There were a lot of considerate people too, that notified me about the password and one of them, a security expert, he actually expressed his concern that I might have used the password somewhere else, and maybe somebody could use it to hack me. Rest assured guys, the router password is unique. The reason is on that post-it is because I only used it once, when I set up the router.

And there is another thing that got the internet interested: the 696969 number. :D (I know what you are thinking about)  I won’t tell you what’s that was for, but indeed it was a password for something at some point. No I  do not usually use kinky passwords. Or maybe I do. You will never know that either.

So, are we cool internet?

Stay safe, stay happy!