Dec 10 2010

Cronica unei năzbâtii târzii(II)

Category: MiscellaneousIuliana @ 14:12

Descrierea faptelor

Cum vă spuneam aici, mi-am rupt mâna în trei locuri încercând să fac ceea ce fac în fiecare zi, trying to take over the world. :D

Partea mai ironică este că în urmă cu câteva zile citisem un articol în care o mămică povestea cum şi-a rupt copilul ei mâna dreaptă şi că acest lucru ea consideră că este unul dintre cele mai bune lucruri care i s-au întâmplat în ultima vreme, pentru că plodul a început să îşi dezvolte dexteritatea mâinii stângi şi că a devenit mai puţin reticent la îndeplinirea unor taskururi gospodăreşti ce necesitau în mod normal două mâini. Şi am fost total de acord cu mama, chiar mi se părea cool faptul că puştiul a fost forţat de împrejurări să înveţe lucruri noi… asta până m-am trezit în aceeaşi oală cu puştiul, adică cu mâna dreaptă ruptă. Deja am văzut altfel lucrurile şi ca o fire realistă ce sunt, am realizat repede că dezavantajele sunt mai multe decât avantajele. Dar să las asta şi hai să detaliez.

Dacă în postul precedent v-am prezentat premizele ce au dus la năzbâtie, acum am să vă spun cum s-a întâmplat. Răzvan a dat o pasă lungă spre coş. Nu era nimeni acolo, dar eu am crezut că o pot recupera şi fructifica. Am recuperat-o, am pasat-o înapoi lui Răzvan care era lângă coş şi apoi m-am oprit în perete, nu am reuşit să mă opresc din viteză în faţa lui la o distanţă … sigură, să spunem. Ironic e că la viteză nu am strălucit niciodată, rezistenţa a fost mereu my thing când e vorba de atletism. Eu am crezut iniţial că e o entorsă sau o dislocare şi am întrebat cine se pricepe la pus o mână la loc. Când a tras Răzvan de ea mi-am dat seama că durea prea tare ca să fie aşa de simplu aşa că am concluzionat: Not working, hospital now! Please! Răzvan zice că a dat un coş frumos din pasa aia, eu încă îl bănuiesc că mi-a zis aşa pentru că eram agitată şi cu mâna ruptă şi credea că asta mă va face să mă simt mai bine.(It worked,btw!)

Am ajuns la UPU urgent şi cam o oră a durat până mi s-a pus atela şi am fost trimisă la oftalmologie pentru a vedea ce trebuie făcut cu ochiul meu. Ce să-i faci, erau o grămadă de urgenţe, printre care şi nişte cretini utilizatori de alcool şi/sau etnobotanice (Nu mă înţelegeţi greşit! Şi eu mai beau şi am fumat şi o ţigară de marijuana la un moment dat, dar excesele care se lasă cu statul prin spitale, de orice fel ar fi ele sunt un semn de prostie crasă!!!). Hm, halal urgenţe! Secţia UPU Iaşi este dotată cu medici rezidenţi săritori, asistente de treabă şi scule, paturi, etc de vreo 20 de ani. Medicii şi asistentele sunt cei mai dulci oameni de pe lume cât timp eşti un pacient cooperant. Iar eu am fost foarte cooperantă, exceptând faptul că întrebam când pot pleca la fiecare 5 minute. :)

Mi s-a spus că nu voi scăpa fără operaţie, asta dacă vreau să îmi folosesc la fel de bine mâna ca înainte de năzbâtie. Operaţia a avut loc două zile mai târziu, dar despre asta, în postul următor.

Tags: , , ,