Dec 20 2016

Company given rank and how much it matters

Category: English posts,TechnicalIuliana @ 1:01

I’ve been promising for a while to start writing technical posts, but until I’ll have some time to write some code, I do have a few ideas regarding management and internal hoochy-moochy that happens inside IT companies. Bare with me, it might be either fun, either instructive, depends on how my mood changes while I write. Also, do not expect a small post that you will read in five minutes, you know I rarely do that.

I’m in my 10th year of experience in the IT field. I have worked on a lot of different type of projects, I taught at the university for a while, did some consulting and even written two technical books.  The company I work for currently has knighted me at the beginning of the year and therefore I am now called a software architect. My diplomas say that I am an engineer. And I find the term  software engineer much more suitable, because engineers break down problems into smaller problems and provide solutions or they concoct contraptions to make life easier and work more efficient. This is what I’ve been doing since 2010, concocting contraptions to make my work easier so I can be payed for being lazy.

But back to the original point. Last week, the company I work for sent me to a training/workshop where some guys were explaining something that I cannot currently write about and at the beginning of the workshop asked all of us to present ourselves. These guys were just there for the workshop, we will probably never see them again and the plan is to provide our own implementation for the thing they talked about. Nevertheless my colleagues started giving super details, their full names and full titles within the company. I just told them my first name,  the project I work on and the reason I was interested in the workshop. All done in 20 seconds or so. Bam!

I never liked labels, maybe because I was given so many while growing up (crazy, poor, weird, teacher’s pet, geek, nerd, etc). I do not like titles either. Unless you are freaking royal, then… oh well, you can have your title and shove it where the sun don’t shine. I have been doing architect work since 2010 when I had a full project on my hands, and I had to migrate it to some new technologies. And I did that and only missed the deadline because I broke my right hand and I had to program for two weeks only with my left hand. And I am right handed.(Since then I kinda started doing a lot of things with my left hand too, so now I think ambidextrous fits.) Returning to the original idea, bragging about your title when it does not fit you, is quite ridiculous. You can call yourself a manager, but you’re not doing much managing if your team members keep leaving. You can call yourself and architect, but if your solutions are crappy you’re not doing much … architecting(sic!). You can call yourself a web developer, but if you cannot develop a responsive web interface, allow me to have my doubts. And plus, a title given by the company you work in is as valuable as your wife knighting you the best lover in the world.

This is why I used to make fun of my architect title at the beginning. People who do not know me well, did not get my sarcasm. Many of my colleagues took my Lync status (I am architect, therefore I am God…) as bragging. I do not feel like an architect when I do not have architect specific tasks. So I present myself as a developer or engineer. It suits me better at the moment.  The way I see it, presenting myself as an architect, when I do little architect work, would be like presenting myself as Miss Romania, after I gained 20 kilos. So I do not present myself as an architect. I let others do it.

Another term I totally loath is expert. In the company I work for people like to use it a lot. I just started on a project called Regulator, people I interacted with, already started calling me The Regulator Expert. Then I switched to something called XBRL, I became The XBRL expert. Seriously???

I am no expert, in anything. Really. But what I am good at is keeping things simple and keep learning. Everything I do, I try to make it so simple that anybody with a little motivation could understand it, use it and maintain it. Why? Because I am lazy, I prefer the work to be self explanatory, than for people to bother me with questions. The other reason why I prefer not being asked questions about my work is that I kinda’ lack social skills. So if I develop something, expect tests, proper documentation with three types of UMLs  and some extra schemes drawn in Google Drawings. Anything to keep you away from me.

Also, company ranks mean nothing if you are not up to the task. And I’m the kind of asshole that even if you are a manager, if you are a crappy one, I will treat you accordingly and eventually tell you to your face, because negative feedback is also a thing.  :D

This being said, there is a post about negative feedback in the works. I hope you will enjoy that too.

Stay safe, stay smart!

Tags: , , ,


Jan 09 2012

Munca de mântuială produce totuși

Category: Miscellaneous,TechnicalIuliana @ 13:02

Citind la VisUrât despre ce e ala “ciuf” m-am hotărât să abordez o temă pe care am evitat-o multă vreme.

Graba strică treaba și în IT, e un domeniu ca oricare altul, deci nu scapă de asta, dacă până acum cât de mult se strica treaba nu era așa evident, de când internetul a devenit cel mai puternic mediu de comunicare, iar aplicațiile web au devenit ceva banal acest lucru devine din ce în ce mai vizibil și deranjant.

La începuturile internetului țin mine că singurele aplicații care crăpau vizibil erau cele open-source și asta era scuza lor – că sunt open source. Acum, orice aplicație crapă și uneori cu erori din alea urâte de programator neatent și tester dezinteresat. Știu că nu e frumos să vorbesc de rău despre client așa că n-am s-o fac, doar am să pun niște întrebări retorice.

De la ce m-am luat? Ei bine, de ceva vreme sunt subcontractată la o firmă ce oferă anumite produse IT. Nu am să dau detalii exacte că n-am voie, de asta am să mențin postarea cât de generică se poate. Eu am rolul de “product consultant”, iar asta înseamnă să rezolv cam orice problemă legată de produsul în cauză, acesta fiind o măgăoaie de aplicație ce ar trebui să poată fi ușor configurată pentru nevoile fiecărui client. Și trebuie fie să rezolv problemele din configurările aplicației, fie să dau sfaturi developerilor cum să identifice sursa problemei și cum să o rezolve, pentru că nu am acces la cod, că na sunt “resursă externă”, fie să testez. Ei bine măgăoaia asta de aplicație, are de-a buguri cu nemiluita și la fiecare update, dacă s-au reparat unele dintre ele apar altele. Asta ca să nu le menționez pe cele mai “transparente” care migrează liniștite de la o versiune la alta și până nu le menționează clientul sunt trecute cu vederea. Majoritatea bugurilor sunt cauzate de chichițe minuscule (de exemplu formatul în care trebuie afișată data calendaristică), iar buguri de genul pentru mine sunt de neconceput. Cum este posibil să faci modificarea în cauză și să nu o testezi tu ca developer înainte? Cum te lasă conștiința și cum poți avea atâta încredere în tine încât să nu testezi și tu ce ai făcut? Dacă compilează nu înseamnă că merge!!! (Scuzați cacofonia inevitabilă!) Nu de alta, dar nu e așa comod să vină să îți spună un tester “Bugul ala încă nu e rezolvat” sau “Ce i-ai făcut, că acum crapă cu altă eroare!?”

Când am fost în Irlanda am interacționat cât de cât cu developerii lor și nu numai și mi-am dat seama că întreaga lor organizare este de vină. Ei nu au o echipă de testeri care chiar să fie pregătiți pentru activitatea de testare, au un grup de oameni care ocupă alte posturi, care au devenit indisponibile din cauza terminării unor proiecte și pentru că opțiunea de a-i da afară nu există, pentru că este posibil să aparăsc proiecte care să necesite abilitățile lor, cât timp sunt “pe bench” îi pun la testat. Asta ar fi un motiv. Apoi developerii, în afară de un singur om cu care am interacționat eu mai des, restul par foarte dezinteresați.

Chestia pe care nu o pricep eu este: cum naiba aplicația asta a produs anul trecut un profit de ceva zeci de milioane de euro? Cum???

Și nu este singura aplicație cu probleme, spre exemplu acum ceva vreme am avut probleme cu aplicația de internet banking, care permitea unei persoane să se logheze pe sesiunea mea pe același calculator,deși eu părăsisem aplicația folosind butonul de logout. Bine, sistemul cu digi-pass previne orice fel de tranzacții nedorite, dar datele mele personale ca adresa, numărul de telefon sunt la îndemâna oricârui om care se loghează după mine pe același calculator. Eu lucrând în domeniu nu prea împart calculatoarele cu care lucrez decât cu persoane de încredere, adică una singură și asta rareori fără să fiu și eu de față, dar cei care nu sunt așa familiari cu lumea web 2.0 sunt victime sigure ale furtului de informație.

Care este concluzia acestei postări: suntem oameni și greșim, cu presiune sau fără și totuși până acum a mers așa, am evoluat până acum așa. Să vrem mai mult înseamnă să schimbăm modul de gândire al clienților, să îi convingem să plătească mai mult și să aștepte mai mult timp pentru un produs de calitate. Iar asta nu se va întâmpla într-o lume bazată pe consumerism. Pentru că orice client are la rândul lui clienți care vor mult, bun, ieftin și repede.

Pe de altă parte mai era o vorbă populară “prost nu e ăla care dă, prost e ăla care plătește”. Cât timp oamenii plătesc pentru ceva slab calitativ, sub așteptările lor, fiind nevoiți să meargă pe principiul, mai bine așa decât deloc, vor exista mereu și oameni care fac lucruri de mântuială. Și e păcat, dar “soc avem, soc ardem” sau “ăștia suntem, ăștia defilăm”.

 

Tags: , , ,


Sep 23 2010

Lista mea neagră

Category: TechnicalIuliana @ 21:28

Anul trecut am stat 9 luni pe tuşă încercând să-mi găsesc un loc de muncă. La două teste tehnice la nişte companii a căror nume nu mi-l amintesc recunosc că am făcut nişte greşeli de începător. Ah da, una din ele era Endava. Mamă, ce varză am făcut la testul lor!! Dar la restul şi au fost destule firme la care am aplicat, m-am dus mai pregătită şi am fost selecţionată să dau test, iar apoi trecând de test am fost chemată şi la interviul cu HR. Ei, în majoritatea cazurilor, după interviul cu HR, fie rămânea în coadă de peşte, adică nici nu sunau sau trimiteau email să îmi spună nu, fie mă contactau să îmi spună că nu mă potrivesc profilului companiei. Au fost două firme care m-au refuzat după un aşa-zis test psihologic sau de personalitate. Vă daţi seama că începusem să mă întreb dacă nu oi fi având nişte deficienţe psihologice sau niştre trăsături de personalitate nu prea … pozitive!

Boon, asta a fost atunci. După ce în februarie m-am angajat la o firmă de milioane şi nu mă refer la profit anual (care este însă destul de mare şi el) au început să curgă telefoane de la unele dintre acele firme. Ultimii care m-au sunat au fost Red Point, cărora le-am tăiat-o scurt (şi lor) azi dimineaţă spunându-le clar şi răspicat că nu mă interesează nici un fel de job la ei. De fapt, acest telefon este şi cauza acestui post. Bănuiesc că bănuiţi ce urmează… exact, companiile care m-au refuzat, de câte ori am fost la ele, pe ce motive m-au refuzat şi altele. Până acum m-am ferit să le menţionez direct, dar … shit always hits the fan sooner or later.
Continue reading “Lista mea neagră”

Tags: , , , ,