Feb 12 2017

Politețea …

Category: MiscellaneousIuliana @ 23:03

… este atât de rară, încât atunci când cineva este politicos cu mine, am impresia ca flirtează de fapt cu mine.

Cum prea bine știți de acum, am scris două cărți tehnice de Spring. Și lucrez la a treia. Asta n-o știa prea multă lume. Eh, de acum știți. Cărțile astea au niște proiecte atașate, proiecte pe care le-am pushuit pe GitHub. Sursele sunt oricum publice deci n-avea rost să nu îmi cresc reputația pe GitHub cu ele.

La finele anului trecut Apress, probabil împins de la spate de partenerul mai puternic Springer, s-a gândit că este momentul să intre în sfârșit în secolul 21 și să urce sursele tuturor cărților pe GitHub, ca să nu mai stea cu ele pe FTP ca neanderthalul. Numai că persoana ce s-a ocupat de asta nu a făcut treaba chiar profesional. Mai exact, a luat direct arhivele de pe Sharepoint și le-a urcat pe GitHub, prin operația asta să bușească una din arhive.

Te-ai aștepta ca oamenii ce au cumpărat cărțile să îi contacteze să le spună de boroboață. Nope. Oamenii respectivi preferă să îmi scrie emailuri direct mie. Ceea ce nu e rău … doar că, puii mei, dacă ai ajuns la emailul meu, nu poți să te uiți mai întâi pe contul meu de GitHub? În fine, nu despre asta vreau să scriu, dar ajung și acolo.

După ce dau oamenii de surse, încep emailurile: de ce nu merge aia? unde găsesc aia? Uneori îmi vine să urlu: RTFM!!! sau AFG(Ask Freaking Google). Sincer acum, dacă citești cartea nu ai cum să nu înțelegi cum merge una sau alta.   Dar, nah, oamenii ăștia mi-au făcut minunata favoare de a-mi cumpăra cartea, deci sunt un drăguță. În contractul meu nu scria că voi face suport pentru cărțile astea, așa că faptul că le răspund mă face o persoană destul de decentă zic eu. Pentru asta m-aș aștepta la un email cu: Mersi fain, acum merge! sau orice pe acolo. Ei bine nu. Nu tu mulțumesc, nu tu o zi bună. Nimic tată.

Și nu, nu sunt români. Sunt de toate națiile. Încep serios să cred că suntem o societate de idioți cu zero skilluri sociale. Nici eu nu sunt perfectă. Am momente când mă gândesc că meme-ul ăla cu foca anxioasă a fost gândit special pentru mine.  Dar în conversații directe și pe email sunt cel mai politicos om posibil. Te rog, mulțumesc și o zi bună sunt nelipsite din aproape orice email, fie el personal sau profesional.

Dar asta sunt eu, ceea ce e ironic, pentru că în tinerețile mele am fost numită impertinentă și nesimțită. Asta desigur, fiindcă eram foarte selectivă cu oamenii pe care îi salutam sau le ofeream respectul ăla implicit pe care societatea îl cere unui minor să îl acorde oricărui adult.

Deci da, dacă aveți de-a face cu mine și vă mulați pe șablonul meu de partener perfect, grijă mare cu politețea, că mă îndrăgostesc ușor. :)

 

Tags: ,


Jan 04 2017

Despre viața politică din România

Category: Romanian postsIuliana @ 22:02

Nu am televizor și bine îmi pare. Dacă aș avea cred că aș acumula din nou ură precum în adolescență. Am colegi implicați în viața politică și săracii se agită zilele astea ca nebunii pentru că efectiv le este frică de direcția în care se îndreaptă țara asta. Eu n-am să mă agit, pentru că am lucrat prea mult la liniștea mea interioară ca să o stric pe cine nu merită. Dar de comentat trebuie să comentez.

Trăim în țara lui Papură Vodă, dacă mai aveați vreo îndoială, cred că este timpul să scăpați de ea. Avem legi care interzic oamenilor condamnați și investigați penal să activeze în politică și asta e fain, așa ar fi normal să fie. Dacă mie mi se cere cazierul la angajare, mi se pare normal și pentru politicieni sa fie la fel, pentru că și a fi consilier/guvernant/ministru/președinte este tot o meserie, una foarte bănoasă aș zice. Dar întrebarea mea este cine se asigură ca aceste legi să fie aplicate? Pentru că noul cabinet de miniștri este plin de oameni aflați în situația anterior menționată și  nimeni nu face nimic în legătură cu asta. Viitorul acestei țări este pe mâinile unor oameni care sunt total nepregătiți pentru posturile pe care le ocupă, mai mult sunt investigați pentru oarecare fărădelegi. Cum am ajuns în situația asta? Deși nu sunt psiholog, dar văd unul o dată la trei săptămâni din ce în ce mult încep să cred că este vorba de  sindromul Stockholm la nivel de populație. Nu știu altfel cum să explic atașamentul generațiilor chinuite de comuniști pentru partidele politice crescute din resturile fostului partid comunist.

Aveam doar șase ani la revoluție și presupunând că sunt o persoană cu inteligența peste medie asta înseamnă că am cel puțin doi ani de amintiri din comunism. Îmi aduc aminte teama alor mei de a vorbi despre politică în casă, de teamă că aș putea înregistra vreo ceva și reproduce în medii nu tocmai prietenoase. Îmi aduc aminte cum nu au legat prietenii din cauză că oricine putea fi turnător la securitate. Îmi aduc aminte cum făceau bere în casă din hamei cules de prin pădure și cereale aduse de unchiul meu din Moldova, pentru că nu se găsea bere în magazine. Îmi aduc aminte cum mama se plângea de faptul că anumite cărți pe care le împrumuta de la bibliotecă erau ediții cenzurate. Îmi aduc aminte cum au cumpărat un bax de banane verzi fix după revoluție și nu știau cum să le coacă ca să le mănânce. Dar ei au reușit să își ia apartament cu banii jos în Râmnicu Vâlcea pe timpul comuniștilor. Și aveau bani aparent, chiar dacă nu prea aveau ce face cu ei. Și asta îi face să voteze din an în an PSD-ul. Nu contează că au înghețat de frig la cozile pentru mâncare, nu mai contează că probabil primul copil al mamei a murit pentru că ea muncea însărcinată în 8 luni. Nu contează că nenumărate femei au murit de septicemie în spitale pentru că nu au vrut/nu și-au permis să fie mame eroine. Nu contează că unele familii și-au pierdut din membri în închisorile securității. Pentru ei nu contează asta și nu înțeleg de ce. Poate sunt lipsiți de empatie. Nici părerea mea nu contează. Am încercat să le explic pe cât am putut eu de ce nu ar trebui să voteze cu penalii democrați. N-ar fi trebui să fie greu. Când tu respecți legea și ești un cetățean bun nu poți vota cu unul ce o încalcă în mod repetat, ar trebui să fie logic, nu? Aparent nu e. Atunci pot trage doar o concluzie, ca de fapt poate nici părinții mei nu sunt chiar cei mai buni cetățeni.

Iar logic vorbind, când tu ești cu un picior în groapă, este clar că nu mai votezi pentru tine. Oricine ar veni la conducere nu va investi în tine, ca cetățean nu mai ești valoros, nu muncești și nu plătești impozite. Asta e crudul adevăr. Dar  știi cine ar investi în tine? Copiii și nepoții tăi o vor face. Dar asta presupune să aibă ce, iar “ce”-ul ăsta se face într-o țară propice dezvoltării lor. Iar asta înseamnă că votul tău trebuie să se bazeze pe părerea lor, pentru că ei știu ce e mai bine pentru ei și asta pentru că au acces la mult mai multă informație decât au avut părinții și bunicii lor. Asta înseamnă că generațiile care știau citi când a dat internetul peste ele, au mult mai multă cultură istorică și politică decât cele de dinaintea lor, care primeau informația subțiată de partidul comunist.

Și cam asta e părerea mea. Nu sunt expertă în istorie și nici în politică. Doar am puțin simț analitic și (sper eu) destul de mult bun simț. Ceea ce le cam lipsește politicienilor care momentan ne conduc. Dar nu e nici o problemă, nici cei ce i-au ales nu au prea mult, altfel n-ar confunda bunul simț al lui Iohannis cu o atitudine arogantă.

Stay safe, stay happy!

Tags: ,


Mar 19 2012

Incapacitatea de a accepta critica

Category: TechnicalIuliana @ 10:09

Românii suferă patologic de înfumurare – ei sunt cei mai buni, cei mai tari, dușmanii mor că nu’s ca ei, suntem cei mai deștepți, femeile noastre sunt cele mai frumoase și tot așa. Cred că știți placa.

Lucrând în IT, clar ca și în IT suntem cei mai buni. Nu zic nu, dar n-ar strica să muncim mai mult și apoi să le lăudăm cu asta, nu de alta dar observ o tendință de delăsare în domeniul ăsta. Faptul că ai terminat o facultate de IT și că ai reușit să te angajezi nu înseamnă că ai un talent nativ pentru asta. Faptul că la firma la care te-ai angajat lucrezi cu oameni cunoscuți a fi guru în domeniu nu înseamnă că meriți să lucrezi alături de ei și că te apropii de nivelul lor înseamnă doar că firmele nu mai au de unde alege. Așa că dacă vrei să crești, vrei să fii apreciat trebuie să fii ca un burete să absorbi orice ți se dă să înveți și să muncești și de unul singur pentru a ajunge acolo unde vrei. Când lucrezi în IT la o firmă privată, nu vei prinde niciodată măriri date la grămadă că așa trebuie (numai bugetarii primesc așa ceva) măririle se dau pe măsură în funcție de evoluția ta și dedicarea de care dai dovadă.

Nu toți au capacitatea sau motivația de a învăța singuri, în afara serviciului pentru a crește în domeniul. Mulți, se dovedesc în timp a nu fi capabili să facă asta. Nu este nici o rușine să accepți faptul că te-ai înșelat și să ai curajul să găsești ce îți place cu adevărat să faci.

Din păcate la noi atitudinea asta o întâlnești foarte rar. Mulți dacă au diplomă de ingineri vor să fie ingineri (dau exemplu titlul ăsta pentru că e mai aproape de mine), mulți vor neapărat să lucreze în IT, pentru că au terminat o facultate în domeniu. Mulți fug după gradele de developer, deși nu au chemare pentru asta. Da știu se câștigă bine în IT și e o mândrie imensă să te prezinți ca senior developer, dar dacă titlul ăla este la fel de sec ca și diploma de la facultate și ți-a fost dat doar pe vechime nu înseamnă nimic.

Firmele serioase au evaluări periodice, la aceste evaluări ți se spune ce-i de capul tău, ce progrese ai făcut, dacă ai făcut. Ești sfătuit ce să mai studiezi și cât, dacă ai dovedit aptitudini pentru altceva ești sfătuit să încerci să dezvolți talentul acela, pentru că un angajat care face ceva la care este foarte bun este mult mai valoros și este remunerat pe măsură decât unul care face ceva la nivel mediocru. Mulți nu fac fața primei evaluări negative, da sunt și dintr-astea, pentru că suferă de boala patologică menționată la început. Pe mulți evaluările negative îi revoltă, pleacă din firmă sau își manifestă frustrările trăgând mâța de coadă la serviciu, după. Foarte puțini analizează ce li s-a spus și se mobilizează în direcția dorită sau recomandată. Mulți nu realizează cât ar avea de câștigat dacă ar face-o și pentru asta educația primită de la părinți ce au lucrat în sistemul comunist este de vină. E așa de greu de priceput că o firmă vrea să te poată vinde la adevărata ta valoare și că și tu ai avea de câștigat din asta?

Eu am o prietenă care a terminat AC-ul. La AC nu este nici o materie care să te pregătească să devii tester. De asta toți ce termină se așteaptă să devină developeri. Ea și-a dat seama că nu are talent de developer și s-a băgat pe testare, și-a dat certificări și câștigă foarte bine făcând ceva ce îi place și ce înțelege și este foarte apreciată pentru asta. Nu a bocit ore întregi că vrea să fie developer, nu s-a îndopat cu lecitină și și-a pierdut nopțile ca să ajungă un developer mediocru. S-a reorientat și a devenit un tester foarte capabil.

Dacă mie mâine mi s-ar spune că sunt mai bună pe asta, mi-aș da măcar o șansă, aș încerca să văd dacă e adevărat. Pentru că bani/carieră faci atunci când excelezi într-un domeniu, nu ești mediocru în el.

Iar critica negativă, când vine de la cineva capabil și a cărui intenție nu este să te jignească, ci să te ajute trebuie luată în considerare și învățat din ea. Da este greu, știu, dar trebuie să ne schimbăm mentalitatea astfel nu vom evolua niciodată. Și nu mă refer numai la IT, am dat exemple din IT pentru că ăsta este domeniul meu, mă refer la orice domeniu.

Mi-am adus aminte să scriu articolul ăsta după ce am citit la Arhi despre proasta de la Antene, care este directoare de marketing (deci o poziție de conducere în care a ajuns numai ea știe cum, că dacă se făceau evaluări serioase nu ajunge acolo) care mănâncă în continuare căcat pe facebook și pe unde apucă, după ce un reportaj apărut la tv a fost aspru criticat, deoarece era un fake în care intervievata trebuia să fie o bugetară amărâtă care nu își permitea decât două roșii, iar aceasta câteva de secunde mai târziu se transforma în vânzătoare de roșii. Dacă vreți să vedeți toată tărășenia, aruncați un ochi aici. Doamna directoare de atunci tot aruncă cu injurii și citate ce conțin cuvinte învățate la facultatea de jurnalistică încercând să… nu prea pricep eu ce… pentru că gafa e atât de evidentă încât ce dracu ai mai putea să spui???

Conducerea Antenei 1 ar fi trebuit de mult să-i dea liber madamei dacă și-ar angaja oamenii pe bază de cât îi duce capul în domeniu, din păcate Antena 1 probabil e un fel de instituție comunistă care funcționează ca un sistem bugetar în care nimeni nu este concediat, nimeni nu este penalizat, doar ascundem gunoiul sub preș și mergem înainte. Mergeți voi înainte acum când există internetul și toată lumea poate afla ușor ce incapabili angajați voi acolo!

Poate unii oameni încă nu realizează cât de puternic este internetul… este foarte puternic, este Big-Brother, este ca un ziar mare în care se scrie despre oricine și despre orice, orice om este vedetă, orice întâmplare este eveniment. De ce credeți că se dau vedetele peste cap să fie aprobate SOPA, ACTA și alte nebunii asemenea? Fix pentru că celebritatea nu mai e ce era odată, nu mai este ceva al lor. Dar despre asta altă dată…

Tags: , , ,


Jan 09 2012

Munca de mântuială produce totuși

Category: Miscellaneous,TechnicalIuliana @ 13:02

Citind la VisUrât despre ce e ala “ciuf” m-am hotărât să abordez o temă pe care am evitat-o multă vreme.

Graba strică treaba și în IT, e un domeniu ca oricare altul, deci nu scapă de asta, dacă până acum cât de mult se strica treaba nu era așa evident, de când internetul a devenit cel mai puternic mediu de comunicare, iar aplicațiile web au devenit ceva banal acest lucru devine din ce în ce mai vizibil și deranjant.

La începuturile internetului țin mine că singurele aplicații care crăpau vizibil erau cele open-source și asta era scuza lor – că sunt open source. Acum, orice aplicație crapă și uneori cu erori din alea urâte de programator neatent și tester dezinteresat. Știu că nu e frumos să vorbesc de rău despre client așa că n-am s-o fac, doar am să pun niște întrebări retorice.

De la ce m-am luat? Ei bine, de ceva vreme sunt subcontractată la o firmă ce oferă anumite produse IT. Nu am să dau detalii exacte că n-am voie, de asta am să mențin postarea cât de generică se poate. Eu am rolul de “product consultant”, iar asta înseamnă să rezolv cam orice problemă legată de produsul în cauză, acesta fiind o măgăoaie de aplicație ce ar trebui să poată fi ușor configurată pentru nevoile fiecărui client. Și trebuie fie să rezolv problemele din configurările aplicației, fie să dau sfaturi developerilor cum să identifice sursa problemei și cum să o rezolve, pentru că nu am acces la cod, că na sunt “resursă externă”, fie să testez. Ei bine măgăoaia asta de aplicație, are de-a buguri cu nemiluita și la fiecare update, dacă s-au reparat unele dintre ele apar altele. Asta ca să nu le menționez pe cele mai “transparente” care migrează liniștite de la o versiune la alta și până nu le menționează clientul sunt trecute cu vederea. Majoritatea bugurilor sunt cauzate de chichițe minuscule (de exemplu formatul în care trebuie afișată data calendaristică), iar buguri de genul pentru mine sunt de neconceput. Cum este posibil să faci modificarea în cauză și să nu o testezi tu ca developer înainte? Cum te lasă conștiința și cum poți avea atâta încredere în tine încât să nu testezi și tu ce ai făcut? Dacă compilează nu înseamnă că merge!!! (Scuzați cacofonia inevitabilă!) Nu de alta, dar nu e așa comod să vină să îți spună un tester “Bugul ala încă nu e rezolvat” sau “Ce i-ai făcut, că acum crapă cu altă eroare!?”

Când am fost în Irlanda am interacționat cât de cât cu developerii lor și nu numai și mi-am dat seama că întreaga lor organizare este de vină. Ei nu au o echipă de testeri care chiar să fie pregătiți pentru activitatea de testare, au un grup de oameni care ocupă alte posturi, care au devenit indisponibile din cauza terminării unor proiecte și pentru că opțiunea de a-i da afară nu există, pentru că este posibil să aparăsc proiecte care să necesite abilitățile lor, cât timp sunt “pe bench” îi pun la testat. Asta ar fi un motiv. Apoi developerii, în afară de un singur om cu care am interacționat eu mai des, restul par foarte dezinteresați.

Chestia pe care nu o pricep eu este: cum naiba aplicația asta a produs anul trecut un profit de ceva zeci de milioane de euro? Cum???

Și nu este singura aplicație cu probleme, spre exemplu acum ceva vreme am avut probleme cu aplicația de internet banking, care permitea unei persoane să se logheze pe sesiunea mea pe același calculator,deși eu părăsisem aplicația folosind butonul de logout. Bine, sistemul cu digi-pass previne orice fel de tranzacții nedorite, dar datele mele personale ca adresa, numărul de telefon sunt la îndemâna oricârui om care se loghează după mine pe același calculator. Eu lucrând în domeniu nu prea împart calculatoarele cu care lucrez decât cu persoane de încredere, adică una singură și asta rareori fără să fiu și eu de față, dar cei care nu sunt așa familiari cu lumea web 2.0 sunt victime sigure ale furtului de informație.

Care este concluzia acestei postări: suntem oameni și greșim, cu presiune sau fără și totuși până acum a mers așa, am evoluat până acum așa. Să vrem mai mult înseamnă să schimbăm modul de gândire al clienților, să îi convingem să plătească mai mult și să aștepte mai mult timp pentru un produs de calitate. Iar asta nu se va întâmpla într-o lume bazată pe consumerism. Pentru că orice client are la rândul lui clienți care vor mult, bun, ieftin și repede.

Pe de altă parte mai era o vorbă populară “prost nu e ăla care dă, prost e ăla care plătește”. Cât timp oamenii plătesc pentru ceva slab calitativ, sub așteptările lor, fiind nevoiți să meargă pe principiul, mai bine așa decât deloc, vor exista mereu și oameni care fac lucruri de mântuială. Și e păcat, dar “soc avem, soc ardem” sau “ăștia suntem, ăștia defilăm”.

 

Tags: , , ,