Dec 26 2010

Cronica unei năzbâtii târzii(V)

Category: MiscellaneousIuliana @ 10:51

Cine mă iubeşte şi cine nu

Unele dintre părţile interesante a acestei experienţe, despre care mai puteţi citi şi aici este modul în care reacţionează persoanele pe care le cunoşti în momentul în care află ce ai păţit.

Am o prietenă (cu care nu mai vorbisem de ceva vreme) care a presimţit că mi s-a întâmplat ceva rău, s-a uitat la statusul meu de pe yahoo messenger (care spunea: I will never, ever complain of being broken again!) s-a învârtit puţin pe blog, (este una din acei oameni care nu îmi citeşte blogul zilnic la cafea – da există şi oameni dintr-ăştia :P) ,dar n-a avut răbdare să citească aşa că m-a sunat.

M-au sunat oameni care habar nu aveam că aveau numărul meu de telefon sau că îi interesează ce fac.

Vreo câţiva dintre cei care erau pe lista şi aşa super scurtă de prieteni nu m-au sunat nici până acum şi nici n-au venit să mă vadă. Nu sunt absurdă, sunt conştientă că soarele nu se învârte în jurul meu, ci al întregii planete, dar în momentul în care ai o relaţie personală mai strânsă cu cineva, cred ca un telefon sau un să te faci bine repede! pe messenger sunt de nelipsit.

Am sunat-o pe mama să o anunţ că nu vin acasă de sărbători şi să îi explic motivul (măcar anul ăsta aveam unul solid) şi m-am ales cu o morală cu răcnete şi ţipete. Şi se mai întreabă de ce nu sun sau de ce dau aşa de rar pe acasă … pentru că niciodată nu e mulţumită de mine şi pentru că mereu îmi vorbeşte de realizările altor femei din familie, vară-mea sau soră-mea adicătelea, în comparaţie cu care mă face să mă simt ca o cioată sau ceva de genul. Ştiu sigur că nu o face din răutate şi poate nici nu îşi dă seama cât mă enervează comparaţiile de genul, ea încearcă să mă motiveze în felul acesta, că aşa ştie ea să o facă. Dacă a mers toată copilăria şi adolescenţa, de ce nu ar merge acum, nu? Azi dimineaţă mi-a dat trezirea la ora nouă să mă streseze din nou cu vechiul Cuminţeşte-te odată că ai o vârstă bla-bla-bla-bla!

Roxana a fost o dulce, a fost alături de mine cât i-au permis jobul şi facultatea şi mi-a desenat mare parte din gips. :)

Dar, cei care mi-au fost alături şi mi-au tolerat toate mieunăturile de om bolnav şi toţi nervii de cloşcă moartă cu aripa ruptă au fost Cezar şi Rpx. Nu sunt un bolnav model, în afară de faptul că spun Da domn’ doctor! şi când e vorba de sănătate doctorul are mereu dreptate în cazul meu (fiecare cu domeniul lui de activitate) altceva nu se poate spune despre mine. Mă enervez uşor când nu pot face cu o mână lucruri ce necesită două mâini, mă învârt prin casă ca un coi într-o căldare încercând să fac ceea ce făceam prin casă de obicei încurcând bineînţeles pe alţii şi chestia cea mai aiurea este că nu am cum să-mi consum prin efort fizic energia negativă cauzată de dracii zilnici, motivul fiind desigur că nu am cum face efort fizic u o mână în gips, ceea ce mă face o persoană destul de greu de suportat zilele astea.

Dar mai este puţin, pe 6 ianuarie scot şuruburile şi primul rând de gips. Număr zilele până atunci şi le tai în calendar ca la desene animate.

Vă mulţumesc pentru grijă şi telefoane! Vă mulţumesc că existaţi!

Tags: , ,