Jan 20 2018

Ce inseamnă instabilitate economică

Category: MiscellaneousIuliana @ 23:09

N-am mai scris de mult în română, dar ținând cont de ceea ce se întâmplă de ceva vreme în țara asta cred că este momentul să vă arăt ceva.

Eu colecționez bani. Cea mai veche monedă pe care o am este o moneda de 5 bani din 1867. Cea mai veche bancnotă este o bancnotă de 5000 de lei din 1945.  Nu o să pun pozele cu astea două aici, pentru că nu sunt relevante pentru ideea postului.

Pozele pe care am să le pun aici, o să fie cu toate tipurile de bani pe care eu mi-am permis să îi colecționez. Subliniez expresia mi-am permis, pentru că veți vedea niște bancnote și monede ce vor părea valoroase, dar faptul că eu, un copil dintr-o familie foarte săracă am reușit să le adaug la colecție înseamnă fix inversul.

Sunt născută în 1983 și în pozele de mai jos sunt toate tipurile de bani românești ce mi-au trecut prin mână până să trecem la versiunile de plastic din ziua de azi.

Prima imagine este cu toate tipurile de monede folosite de mine, din 1988 până azi:

Următoarele trei imagini arată bancnote de dinainte de revoluție. Cea de 100 de lei mi-a fost dată de unchiul meu și valora foarte mult încât mă temeam să nu mi-o fure cineva așa că o perioadă am dormit cu ea sub pernă.

Când au fost scoase din circulație nu mai valorau nici cât o ceapă degerată și chiar am chiar niște cunoscuți care au fost prinși de schimbarea banilor cu mulți bănuți vechi la ciorap. Trecerea la noile bancnote i-a lăsat efectiv fără economiile de o viață. Eram prea mică să înțeleg ce exact se întâmplase.

Următorul set de bancnote este primul de după revoluție:

Apoi când și-au dat seama politicienii că e nasoală treaba, că bancnota aia de 10.000 de lei n-avea nici o valoare, au rezolvat ei problema inflației tăind un zero din coadă și uite asa ne-am ales cu următorul set, din care eu am doar două bancnote:

Dacă ar fi să adăugăm și genul de bancnote aflate în circulație astăzi, deja înseamnă că în 34 de ani România și-a modificat banii de 4 ori. Am avut bancnotă de 10.000 de lei în 1994, monede de 1000 și 5000 de lei în 2002 și toate fără valoare, pentru că dacă ar fi fost cu adevărat valoroase, n-ar fi ajuns în colecția mea, pentru că părinții mei nu mi-ar fi dat niciodată bani serioși pe mână la vârsta aia. :) Între setul de mai sus și banii pe care îi folosim azi, diferențele sunt în faptul că s-au tăiat încă trei zerouri și am trecut la bancnote de plastic.

Asta în timp ce dolarul nu s-a devaluat niciodată din anul apariției lui, în 1792.

Faptul că nu în 30 de ani am schimbat banii de 4 ori  este semnul clar al instabilității economice, cauzată desigur de instabilitate politică. Nu am să menționez nici un partid, dar cred că este evident că draga noastră clasă politică poate face multe, dar  să conducă o țară nu este unul dintre lucrurile astea.

Deci da, bucurați-vă de ăia 100 de lei în plus la pensie cât timp banii ăștia vor mai valora ceva.

Tags: , , ,


Feb 02 2017

Se întâmplă lucruri halucinante în lumea asta

Category: MiscellaneousIuliana @ 12:16

În US din cauza unor interese ale unor politicieni corupți voința poporului s-a dus pe pustie și a ieșit Trump președinte. Pentru că sistemul de electori pe baza căruia Trump a fost ales a fost inventat de niște politicieni, pentru politicieni. Milioane de oameni în stradă nu îl pot împiedica să ia decizii care vor întoarce țara aia cu câteva zeci de ani în urmă. Ceea ce e mult pentru o țară cu o istorie de 500.

În România, politicienii își dau legi care îi avantajează, pe față, în miezul nopții, iar sute de mii ieșiți de oameni ieșiți în strada nu îi impresionează. De ce s-ar lăsa impresionați la urma urmei? Ei își permit oameni de pază plătiți cu banii din taxele noastre. Apoi, mai este și faza că sunt foarte slabe șanse ca protestatarii să devină violenți. De ce? Simplu, avem câteva generații fără stagiu militar obligatoriu. Da știu, armata e nașpa, dar e normal să fie așa, trebuie să te întărească fizic și psihic pentru un eventual conflict. Noi nu vom putea face o revoluție violentă, dacă se ajunge la asta noi vom fi măcelăriți fără prea multă rezistență. Pe lângă absența stagiului militar, noi am crescut cu filmulețe faith in humanity restored, am crescut cu ideea că lucrurile făcute corect aduc mai multă satisfacție, cu ideea că se poate să reușești să ai succes în țara asta fără compromisuri, pupincurism și mită. Am crescut cu ideea că jobul lor este să administreze țara asta competent ca să ne fie tuturor bine. Am fost crescuți cu ideea că dacă nu ești corect nu poți dormi noaptea. Am crescut cu ideea că politicienii sunt lideri nu stăpâni. Și ei tocmai ne-au dat cu firma-n cap și și-au dat arama pe față. Suntem niște generații de oameni faini, blânzi și îngăduitori. Noi suntem predispuși la comunicare și negociere. Nu la violențe. Iar ei profită de asta.

Ce au cele două țări în comun? Generații de votanți cu mentalități similare și politicieni cărora li se fâlfâie.

Și de când au început toate chestiile astea să se întâmple nu pot decât să mă întreb: cum e posibil să existe atâtea lichele în lumea asta? Din ce părinți au ieșit? Familiile și prietenii lor sunt și ei lichele? Cum reușesc oamenii ăștia să doarmă noaptea?

Tags:


Jan 19 2017

Tristă Românie, țara mea de …

Category: MiscellaneousIuliana @ 0:30

… toată jalea.

După revoluție, generațiile  care nu erau majore pe atunci au sperat că vor avea șansa de a crește într-o Românie nouă, una fără comuniști. Dar n-a fost să fie. Părinții noștri au trăit într-o Românie în care adevărul te putea arunca în închisoare, dacă deranja vrun politician. Noi trăim într-o Românie în care adevărul nu contează. Nu știu care dintre astea două versiuni e mai demoralizantă. Știm cu toții că politicienii noștri fură, acum fură pe față. Cică avem legi, poliție, justiție, dar aparent legile sunt încălcate, iar de plătit pentru asta se plătește selectiv.

Avem atâtea medii de comunicare acum și fărădelegile oamenilor ăstora ajung la urechile tuturor. Oamenii ăștia nu realizează că nu sunt intangibili și că sunt doar oameni, care sunt și ei cu o moarte datori? E de ajuns un om disperat și care nu mai are nimic de pierdut să afle unde stă un politician și s-ar putea să avem parte de niște drame.

Poate nu îmi aduc aminte bine, dar pe când eram în facultate am auzit o știre care mi-a zburlit părul pe spinare. O fetiță de numai 7 ani a fost violată și omorâtă în scara unui bloc. ( unii dintre voi vor gândi ironic acum: Heh, Moldova!) Ceea ce face știrea asta interesantă este că fetița asta era fiica unui politician, care făcuse destule mișmașuri la nivelul Iașului. Nimeni nu a îndrăznit să scrie sau sa insinueze că pentru faptele tatălui ei, a plătit ea, un copil nevinovat. Dar toți cei ce auziseră de omul respectiv au avut aceeași bănuială.

Ceea ce nu realizează PSD este că oamenii ce i-au ales, i-au ales să își facă treaba. E clar că nici un bugetar sau pensionar nu se va apuca de reglat conturi, dar niște tineri fără viitor, deci fără nimic de pierdut, s-ar putea să o facă. Pentru că e așa ușor să afli informații în ziua de azi… Și poate generațiile de după revoluție n-au făcut armata și nu știu trage cu arma, dar niște chimiști să facă bombițe sigur se vor găsi, iar cocktailurile Molotov nu sunt greu de făcut. Bătrânii și bugetarii ce au ales PSD nu vor ieși în stradă să le apere cururile dacă tinerii se vor hotărâ că doar o altă revoluție violentă e soluția de a scăpa de javre.

Dar mai e mult până acolo, cum zice un prieten de-al meu, încă nu ne-a ajuns cuțitul la os. Știu că poate ce scriu eu vi se pare aberant și improbabil. Și eu sunt de aceeași părere. Din fericire românii sunt un popor laș și pacifist. Mereu au fugit de dușmani în munți și au otrăvit fântânile sau am preferat să plătim tribut. Alegând PSD am ales de fapt să plătim tribut.  Iar când tributul va deveni prea apăsător ăștia tineri vor fugi în alte țări.

Istoria se repeta.

 

 

Tags: , , ,


Jan 04 2017

Despre viața politică din România

Category: Romanian postsIuliana @ 22:02

Nu am televizor și bine îmi pare. Dacă aș avea cred că aș acumula din nou ură precum în adolescență. Am colegi implicați în viața politică și săracii se agită zilele astea ca nebunii pentru că efectiv le este frică de direcția în care se îndreaptă țara asta. Eu n-am să mă agit, pentru că am lucrat prea mult la liniștea mea interioară ca să o stric pe cine nu merită. Dar de comentat trebuie să comentez.

Trăim în țara lui Papură Vodă, dacă mai aveați vreo îndoială, cred că este timpul să scăpați de ea. Avem legi care interzic oamenilor condamnați și investigați penal să activeze în politică și asta e fain, așa ar fi normal să fie. Dacă mie mi se cere cazierul la angajare, mi se pare normal și pentru politicieni sa fie la fel, pentru că și a fi consilier/guvernant/ministru/președinte este tot o meserie, una foarte bănoasă aș zice. Dar întrebarea mea este cine se asigură ca aceste legi să fie aplicate? Pentru că noul cabinet de miniștri este plin de oameni aflați în situația anterior menționată și  nimeni nu face nimic în legătură cu asta. Viitorul acestei țări este pe mâinile unor oameni care sunt total nepregătiți pentru posturile pe care le ocupă, mai mult sunt investigați pentru oarecare fărădelegi. Cum am ajuns în situația asta? Deși nu sunt psiholog, dar văd unul o dată la trei săptămâni din ce în ce mult încep să cred că este vorba de  sindromul Stockholm la nivel de populație. Nu știu altfel cum să explic atașamentul generațiilor chinuite de comuniști pentru partidele politice crescute din resturile fostului partid comunist.

Aveam doar șase ani la revoluție și presupunând că sunt o persoană cu inteligența peste medie asta înseamnă că am cel puțin doi ani de amintiri din comunism. Îmi aduc aminte teama alor mei de a vorbi despre politică în casă, de teamă că aș putea înregistra vreo ceva și reproduce în medii nu tocmai prietenoase. Îmi aduc aminte cum nu au legat prietenii din cauză că oricine putea fi turnător la securitate. Îmi aduc aminte cum făceau bere în casă din hamei cules de prin pădure și cereale aduse de unchiul meu din Moldova, pentru că nu se găsea bere în magazine. Îmi aduc aminte cum mama se plângea de faptul că anumite cărți pe care le împrumuta de la bibliotecă erau ediții cenzurate. Îmi aduc aminte cum au cumpărat un bax de banane verzi fix după revoluție și nu știau cum să le coacă ca să le mănânce. Dar ei au reușit să își ia apartament cu banii jos în Râmnicu Vâlcea pe timpul comuniștilor. Și aveau bani aparent, chiar dacă nu prea aveau ce face cu ei. Și asta îi face să voteze din an în an PSD-ul. Nu contează că au înghețat de frig la cozile pentru mâncare, nu mai contează că probabil primul copil al mamei a murit pentru că ea muncea însărcinată în 8 luni. Nu contează că nenumărate femei au murit de septicemie în spitale pentru că nu au vrut/nu și-au permis să fie mame eroine. Nu contează că unele familii și-au pierdut din membri în închisorile securității. Pentru ei nu contează asta și nu înțeleg de ce. Poate sunt lipsiți de empatie. Nici părerea mea nu contează. Am încercat să le explic pe cât am putut eu de ce nu ar trebui să voteze cu penalii democrați. N-ar fi trebui să fie greu. Când tu respecți legea și ești un cetățean bun nu poți vota cu unul ce o încalcă în mod repetat, ar trebui să fie logic, nu? Aparent nu e. Atunci pot trage doar o concluzie, ca de fapt poate nici părinții mei nu sunt chiar cei mai buni cetățeni.

Iar logic vorbind, când tu ești cu un picior în groapă, este clar că nu mai votezi pentru tine. Oricine ar veni la conducere nu va investi în tine, ca cetățean nu mai ești valoros, nu muncești și nu plătești impozite. Asta e crudul adevăr. Dar  știi cine ar investi în tine? Copiii și nepoții tăi o vor face. Dar asta presupune să aibă ce, iar “ce”-ul ăsta se face într-o țară propice dezvoltării lor. Iar asta înseamnă că votul tău trebuie să se bazeze pe părerea lor, pentru că ei știu ce e mai bine pentru ei și asta pentru că au acces la mult mai multă informație decât au avut părinții și bunicii lor. Asta înseamnă că generațiile care știau citi când a dat internetul peste ele, au mult mai multă cultură istorică și politică decât cele de dinaintea lor, care primeau informația subțiată de partidul comunist.

Și cam asta e părerea mea. Nu sunt expertă în istorie și nici în politică. Doar am puțin simț analitic și (sper eu) destul de mult bun simț. Ceea ce le cam lipsește politicienilor care momentan ne conduc. Dar nu e nici o problemă, nici cei ce i-au ales nu au prea mult, altfel n-ar confunda bunul simț al lui Iohannis cu o atitudine arogantă.

Stay safe, stay happy!

Tags: ,