Jan 20 2011

Cronica unei năzbâtii târzii(IX)

Category: MiscellaneousIuliana @ 0:20

Bye cyborg world, welcome back among humans!

cyborgAcum ceva vreme când am fost operată şi mi s-au implantat broşele un binevoitor a fost aşa de drăguţ încât să mă numească Robocop, Cyborg sau jumătate om – jumătate maşină. Acelaşi om m-a salutat astăzi cu  Welcome back among humans! cu ocazia  scoaterii şi ultimului gips.

De la instalarea ultimului gips şi până astăzi s-au întâmplat multe.

În primul rând m-am reîntors la serviciu pentru finalizarea proiectului ce trebuia să fie gata pe 20 decembrie 2010. Sunt şanse mari să îl termin până pe 4 februarie 2011, ultima mea zi alături de echipa Cenit. Pe 7 februarie încep colaborarea cu o altă companie mai mare și diferită de Cenit, despre care am spus pe aici, că dacă vreodată voi fi nevoită să plec de la Cenit, va fi prima opţiune pe lista mea. Nu am fost nevoită să plec şi nici nu s-a întâmplat nimic rău, doar că … mi-au făcut o ofertă de nerefuzat. :)

Doctorul rezident ce se ocupa de cazul meu mi-a găsit blogul, de acum trebuie să am grijă ce scriu. (Deamn… fără descrieri incendiare de acum…)

Am învăţat să fac vreo trei feluri de prăjituri absolut delicioase. Ce face plictiseala dintr-un om cu o mână stângă!

În luna ianuarie am avut un chiriaş, fratele lui Rpx, care m-a servit în fiecare seară cu vin fiert. Incredibil, acest tratament nu mi-a afectat capacitatea de vindecare. ;)

Revenind… astăzi mi-am scos gipsul. Proces scurt şi relaxant. Doctoraşul minune a fost şi el destul de relaxat azi, fără operaţii, fără prea mulţi pacienţi la control, fără cazuri dificile aşa că totul a durat aproape o oră. A durat atât de mult pentru că a trebuit să aştept procesarea ultimei radiografii. În tipul acela mort m-am apucat de curăţat mâna care după scoaterea gipsului arăta ca dracu – piele moartă, betadină şi păr crescut aiurea care a cauzat o iritaţie urâtă. (Şi Hartzz mai voia poze … sigur că da…) După care m-am dus ca tot angajatul model la serviciu unde m-am jucat puţin cu JAXB.(nu vă chinuiţi să căutaţi pe Gogu ce e aia, simţeam eu nevoia să menţionez acest detaliu doar pentru că în ultima vreme totul merge uns la proiectul ăsta.)

În concluzie, începând de astăzi am o mână … nouă şi aproximativ funcţională. Ca să o fac funcţională complet voi vizita zilnic timp de de vreo două săptămâni un fizioterapeut recomandat de un coleg de suferinţă cunoscut în spital.

Şi acum hai să lămuresc ceva legat de aşteptatul prin spitale, pentru că am avut impresia că doctoraşul minune s-a simţit puţin deranjat de postarea anterioară în care am menţionat timpul petrecut aşteptând în spital şi ultimul lucru pe care aş vrea să-l fac este să supăr acest minunat om cu lipsa mea de tact.

Am aşteptat destul de mult la fiecare control, dar nu m-am agitat şi enervat niciodată şi nici n-am reproşat nimic nimănui. Am înţeles nişte chestii pe care orice posibil viitor pacient trebuie să le înţeleagă şi anume:

  • doctorul ştie mai bine, a făcut o facultate foarte anevoioasă pentru asta.
  • dacă eşti conştient şi gândeşti logic şi nici nu ai o hemoragie de la o arteră principală, nu eşti o urgenţă, deci nu te supăra că eşti lăsat să aştepţi. Când se întâmplă asta motivul este sigur un caz mai grav decât al tău.
  • spitalul Sf. Ioan din Iaşi probabil deserveşte pacienţii cu oase rupte din toate judeţele dimprejur (am auzit oameni spunând că sunt din Vaslui şi Botoşani cât am bântuit pe acolo) deci iarăşi, cine se aşteaptă să nu aştepte pe acolo este puţin cam … naiv.
  • eşti în România, iar Dr. House şi Spitalul de urgenţă sunt doar filme. Spitalele nu sunt făcute să îţi facă plăcere să fii pacient, sunt făcute să te motiveze să te faci bine cât mai repede ca să scapi de acolo.
  • spitalul Sf. Ioan are dotări vechi de 20 de ani, cu toate astea oamenii aceştia salvează vieţi cu ele. (Făcând o comparaţie, nu îmi închipui cum ar fi să lucrez eu la proiectul curent pe un k6 la 500MHz…) Să nu vă mire dacă o să vi se spună să cumpăraţi un câmp sau un halat. Puteţi să nu, dar pentru sănătatea voastră ar fi recomandat să da.
  • majoritatea spitalelor din România funcţionează cu personal insuficient.

Pentru toate aceste motive nu trebuie să vă enervaţi când aşteptaţi. Tot pentru aceste motive nu se cuvine să privaţi personalul medical de respectul dumneavoastră.

Tags: , , ,